Expoziție: I Like Jewelry and Jewelry Likes Me. BEUYS 101

"Oare ce ai putea spune despre emblematicul artist Joseph Beuys la o sută de ani de la naștere, când toate s-au spus și arătat deja? Cum ai putea vorbi despre el, din nou, cum ar putea fi pus într-o cheie nouă de interpretare, fară sa repeți ceea ce deja a fost expus? Iată doar câteva din întrebările pe care mi le-am pus, când am primit din partea Goethe-Intitut invitația de a curatoria o expoziție de bijuterie care să îl aibă ca sursă de inspirație pe Beuys.

Un lucru a fost clar de la început: Beuys nu a fost interesat de bijuterie, nici măcar de bijuteria ca formă de artă. Nu purta bijuterii și nu a creat obiecte cu intenția de a decora corpul uman. Deși opera lui include foarte multe obiecte ready made, ai putea spune că bijuteria ar fi fost ceva la îndemană, însă ea nu apare pe nicăieri.

A vorbi despre Joseph Beuys prin intermediul bijuteriei de artă ne-a entuziasmat și îndemnat, în același timp, să găsim justa masură pentru a integra sensul si spiritul lui Beuys în proiectul nostru. O expoziție reverență către Beuys, dar cu un subiect deloc indentificabil cu personajul: bijuteria.

Inițial, expoziția era gândită sub forma unei instalații. Apoi mi-am dat seama că felul în care l-am perceput eu, la început, pe Beuys a fost exclusiv prin performace-ul arhicunoscut I Like America, and America Likes Me. Pentru că acest gând m-a preocupat și pentru că bijuteria este bijuterie când se află în relație cu corpul uman, a fost invitată să se alature proiectului dansatoarea și coregrafa Vava Ștefănescu. Atunci am știut că proiectul va presupune multă mișcare și că elementul principal al expoziției va fi un video.

Am ales cinci artiști de bijuterie, cât mai diferiți între ei, dar și cu dorința de a vorbi despre traumă, germinare, artă, bijuterie, solidaritate și continuitate. Cei doi artiști germani, Melanie Iverding și Gisbert Stach provin din sfera conceptuală a bijuteriei, dar au stiluri diferite. Melanie este mai tactilă prin tehnica si materialele folosite, fiecare piesă a ei include un proces îndelungat de realizare. De la ea am ales trei coliere amuletă, țesute cu migală și "înrămate" în cadre minimaliste.. De la Gisbert am ales poate cea mai conceptuală piesă dintre toate: un jewelry video performace - care vorbește despre eroziune și distrugere.

Cei trei artiști de bijuterie români sunt Ana Barbu, Cleopatra Coșuleț și Teodor Siminic.
Dintre toti, Ana Barbu se apropie cel mai mult de "spiritul" lui Beuys. Ea însăși colectează obiecte din diferite locuri, pe care, apoi, le asamblează în bijuterii. În cazul bijuteriilor din video, ele au fost colectate din regnul vegetal. Un pandantiv radacină și un colier, la baza gâtului, din crengi uscate. Cleopatra Coșuleț ne oferă primele piese din colecția "Incipit", care ne vorbește despre început și sfârșit, despre ciclicitate ca ceva natural și necesar. Broșele ei sunt organice, rotunde ca niște ouă negre ca smoala, ce te inspiră sa le atingi cu delicatețe, să vrei sa le protejezi. Teodor Siminic ne aduce “Zmei”, broșe Zmei, ca niște totemuri alchimice, care în mijloc au marul de aur și pot fi purtate purtate la piept, în față sau la spate, cum a ales personajul din lucrarea video.

Vava Ștefănescu devine acel corp universal care, la fel ca Beuys, isi alege obiectele si rezonează cu fiecare în parte. Le iubește, le respinge, le protejează, se joacă cu ele, le poartă ca pe niște bijuterii simbol într-un dans neregizat, născut din experiență și instinct. Lui Radu Savin, cel care gândește cadrele, montează secvențele, alege sunetul, îi revine sarcina de a marca piesa centrală a expoziței, lucrarea video, ca punct de întalnire între bijuterie și Joseph Beuys.

Beuys a spus: "Fiecare om este un Artist.”
Cu această afirmație el ne-a facut cel mai mare cadou. De cate ori o citesc, libertatea mea crește."

Dan Pierșinaru, Curator

 

Înapoi