Umwelt „Trebuie s-o apucăm pe calea utopiei“

Interviu cu Ulrike Koch, director de departament în cadrul “Unabhängiges Institut für Umweltfragen” (Institutul Independent pentru Probleme de Mediu) din Berlin.

De Aida Ivan

Din 2008, Ulrike Koch deține funcția de director al departamentului de protecție a mediului și educație transformativă din cadrul Institutului Independent Probleme de Mediu din Berlin. Împreună cu Dr. Dino Laufer, doamna Koch a elaborat, pentru Deutsche Welle, un pachet educațional trilingv despre problema deșeurilor de plastic, care poate fi gasit aici. Aida Ivan a discutat cu doamna Koch despre acest proiect și despre problema plasticului la nivel global.

Doamnă Koch, la cererea Deutsche Welle, dumneavoastră, împreună cu Dr. Dino Laufer ați creat un pachet educațional destinat tinerilor, care abordează problema deșeurilor de plastic și consecințele lor asupra mediului înconjurător. Cât de importantă este reducerea cantității de deșeuri de plastic și de unde această inițiativă?
Noi avem cu Deutsche Welle un contract pe cinci ani pe formatul Global Ideas. Totul a început în 2017 și se va încheia în 2022. Pentru acest format vom crea zece pachete educaționale, printre care s-a numărat și cel pe tema deșeurilor de plastic. Acesta a fost de fapt chiar primul pe care l-am ales. Este un așa-numit proiect IKI (Initiativă Internațională pentru Climă). Din materialele pe care ni le pune la dispoziție Deutsche Welle - reportaje, articolole, filme, clipuri, podcasturi - căutăm formate inovatoare și încercăm să le transpunem în formă didactică. Partea interesantă este că încercăm să abordăm problema nu doar din perspectiva Germaniei sau a spațiului central-european. Încercăm să oferim o abordare globală pentru a ajunge la cât mai mulți tineri de pe întreg mapamondul, de aceea am și ales să creăm pachetul în trei limbi.

Dacă vorbim despre problema deșeurilor de plastic trebuie să amintim de anumite restricții foarte controversate. Un exemplu actual în Germania sunt paiele de plastic. Dar trebuie mai întâi să conștientizăm că există o problemă, de aceea este importantă discuția pe această temă. Eu sunt convinsă că fiecare dintre noi poate contribui la reducerea consumul de plastic. Nu cerem nimănui luna de pe cer, facem apel numai la o regândire a modului de raportare la mediul înconjurător și la o abordare sustenabilă.

Credeți că, la momentul actual, consumul de plastic este cea mai importantă problemă?
Nu aș spune chiar cea mai importantă, însă este o problemă ușor de cuantificat. Putem găsi fotografii care ne emoționează și putem evidenția calea și soluțiile potrivite pentru a rezolva problema. În Asia există gunoieri care curăță plajele și care spun că vor continua să facă acest lucru până când oamenii nu vor mai arunca gunoaie în mare.

Care este conceptul pachetului?
Prin acest pachet ne dorim să creăm un standard comun în ceea ce privește nivelul cunoștințelor. Cum putem formula tema în așa fel încât un grup de lucru să-și poată desfășura activitatea în condiții bune, să pornească de la același nivel de cunoștințe?

Așadar scopul este de a atrage atenția asupra problemei.
Da, dar vrem să vedem și care sunt condițiile în fiecare țară și ce se poate face la fața locului.

Viața noastră de zi cu zi este marcată de plastic. Ce poate să facă fiecare dintre noi pentru a limita sau chiar a stopa consumul de plastic?
După părerea mea ar fi extrem de greu să trăim complet fără plastic. S-au făcut mai multe experimente de acest gen, de exemplu o colegă de la Deutsche Welle a încercat asta, împreună cu familia ei timp de patru săptămâni. Cel puțin în Europa Centrală este extrem de complicat să te descurci fără plastic. Totuși există diverse inițiative și mișcări, de exemplu magazine care nu folosesc ambalaje sau inițiativa zero waste.

Unde se întâmplă asta?
Când am creat pachetul ne-am gândit mult dacă statul poate să legifereze în astfel de probleme. Așa ceva există în Rwanda, unde importul de plastic este interzis. Mai că nu-ți vine să crezi când vezi că există state care au reușit să renunțe la plastic în multe dintre situațiile de zi cu zi. Rwanda a găsit alte soluții: a accelerat producția de pungi de hârtie, care sunt biodegradabile, pe când plasticul are nevoie de 400 de ani pentru a se descompune.

Așadar se poate.
Categoric se poate și ține de disciplină și de abordări nonconformiste. Întrebările pe care trebuie să ni le punem sunt: Cum putem ambala altfel produsele din comerț? În industria cosmeticelor există o multitudine de posibilități, în industria alimentară la fel: de exemplu, cum ambalăm castraveții? Sau ce produse cumpărăm? Firește, asta ține și de consumatori. Pe ce produse punem mâna mai întâi? Ne cumpărăm băuturi în sticle de plastic sau în sticle reciclabile? Cumpărăm mape de plastic sau de hârtie?

În ce regiuni se folosește cel mai mult plastic?
Asia are o problemă majoră, pentru că, din motive de igienă, orice produs se vinde în pungi de plastic. Nici Europa Centrală nu stă mai bine. Nici America. Plasticul a devenit o problemă globală. Îl putem găsi peste tot, în orice regiune, în orice cătun, în mări.

Cum poate sa ajute cetățeanul de rând?
Este periculos să ducem discuția la firul ierbii. Este vorba aici și de răspunderea statelor, de producție. Firește, totul este ținut pe picioare de sistemul economic, și sunt multe resurse care joacă un rol. Și nivelul individual are importanța lui, dar trebuie neapărat să aibă loc o schimbare de macaz și în economie, în producție, în lanțurile de aprovizionare.

Trebuie să aibă loc o schimbare în economie?
Categoric. Ca indivizi, ca cetățeni, ne putem schimba comportamentul, sigur, dar trebuie să aibă loc o schimbare la nivel global. Ca partener didactic, treaba noastră este să facem apel la elevi și profesori să contribuie la formarea unei altfel de conștiințe la noua generație. Statul trebuie să facă neapărat ceva cât mai curând.

Există deja inițiative în acest sens?
După părerea noastră da, dar nu destul de rapide.

Există plase produse din alge. Este această alternativă fezabilă? În ce măsură poate fi pusă în aplicare?
Mie mi se pare că e o situație similară cu cea a energiilor alternative, și anume că trebuie să ne dăm seama aceasta este calea pe care trebuie s-o apucăm. După părerea mea există posibilități, dar nici nu putem spune „gata, de azi nu mai folosesc plastic, și, dacă toată lumea face asta, în zece ani problema plasticului dispare“. Cred că este o utopie, dar trebuie s-o apucăm pe calea utopiei și să înțelegem că este un drum pe care putem merge doar împreună - nu putem să punem mâine lacăt pe întreaga industrie de plastic. În fața noastră se așterne un drum anevoios, dar altul n-avem, așa că trebuie să continuăm să facem cercetare și să găsim alternative viabile.

Ați spus că ați început colaborarea cu Deutsche Welle în 2017 și de atunci ați creat trei pachete educative. Ce alte probleme ați abordat? Mai lucrați și la alte pachete?
Momentan avem planificate mai multe pachete. O problemă la care ne gândim de ceva vreme este cea a apei potabile. Altele sunt agricultura și industria alimentară, apoi vrem neapărat, împreună cu Global Ideas, să abordăm tema migrației climatice - adică schimbările climatice ca declanșator al migrației.

Vă mulțumim, doamnă Koch!
Foto: www.ufu.de