Societate Am venit la studii și am rămas pentru echilibru

Daniela, ești deja de ceva luni bune în Bayreuth. De ce ai decis să vii în Germania?
Inițial am venit în Germania cu o bursă Erasmus, dar în Bayreuth simt că m-am regăsit. De aceea am hotărât să-mi termin studiile aici și să încep aici o viață nouă. În oraș au venit mulți imigranți, care se simt bineveniți și se bucură de susținere. În Bayreuth există și un centru de primire pentru refugiați din Afganistan și Siria.

Momentan, în Germania sunt discuții aprinse pe tema refugiaților. Cum vezi tu aceste dezbateri? Te deranjează faptul că trebuie să concurezi cu refugiații pe piața muncii sau te bucuri că noua ta casă are grijă de acești oameni?
Eu sunt o persoană foarte deschisă și nu mi-e teamă de străini. Îmi accept toți semenii, până la urmă fiecare merge pe drumul său. Cei care au prejudecăți sau tendințe xenofobe ar trebui să mai pună mâna să mai citească puțin despre interculturalitate.

Cum interacționezi cu alți oameni? Ai sesizat vreo prăpastie socială între germani și imigranți?
Mie personal nu mi se pare că ar exista vreo prăpastie. Mă simt aici mult mai integrată decât în România. Aici mă simt mereu binevenită. Mă simt bine la muncă, la copiii de care am grijă din când în când, în asociația căminului sau la clubul sportiv.  După părerea mea, asta ține de dorința și capacitatea fiecăruia de a se integra. Interacțiunea cu ceilalți imigranți merge cât se poate de bine.

Ce te-a făcut să-ți continui studiile în Bayreuth?
Daniela Roșescu: Biblioteca, universitatea, tehnologia, societatea, libertatea și prietenul meu. Faptul că aici am șansa să lucrez în weekend pentru a mai strânge câțiva bani și că pt să învăț în liniște, fără să trebuiască să mă întreb mereu cu ce bani o să-mi finanțez studiile. Aici mulți studenți au minijoburi, și nu le e rușine să lucreze în baruri sau la curățenie.

Ce crezi că le lipsește studenților din România?
Biblioteci mari și bine dotate și joburi adevărate care să-ți ofere un echilibru bun între muncă și viața personală. Nu mulți pot să-și finanțeze studiile fără să muncească. Poate aici ar ajuta și un sistem de sprijin care să le permită studenților să se concentreze pe învățat (după modelul Legii germane privind încurajarea educației și formării).

Crezi că joburile studențești din România sunt asociate automat cu un statut social inferior? Dacă da, cum își permite lumea să meargă la studii?
Din păcate, în România nici nu prea există atât de multe joburi pentru studenți. Așa că studenții trebuie ori să lucreze part-time sau chiar full-time, deci cel puțin patru ori pe zi, ori să primească bani de la părinți. În schimb, în Germania, studenții lucrează doar zece ore pe săptămână.

Cum poți împăca cel mai bine facultatea, jobul și viața personală?
În Germania, cursurile și minijoburile sunt concepute în așa fel încât studenții să mai aibă și timp liber. De exemplu, eu lucrez numai două seri pe săptămână, în weekend. Asta îmi permite să-mi fac temele pentru facultate, dar și să ies cu prietenii. În cazul meu, viața personală, jobul și facultatea se împacă foarte bine.

Să facem un exercițiu de imaginație: ce ar trebui să se întâmple în România (dacă există ceva) care să te facă să te întorci imediat la București?
Din păcate, momentan nu mă văd înapoi în țară, cel mult în vizită. Clasa politică trebuie să se schimbe din temelii, trebuie să învățăm odată să funcționăm normal, atât noi, ca indivizi, cât și ca stat. Gata cu ura dintre colegii de școală, de facultate sau de muncă, gata cu goana după bani sau note, cu șpaga pe care trebuie s-o dăm medicilor și asistentelor. De mâine, țara ar trebui să fie condusă numai de oameni competenți și integri.

Unde te simți cel mai în largul tău, și de ce?
În Bayreuth. Societatea e altfel, oamenii sunt altfel. Și aici toate merg ca pe roate, chit că vorbim de lucruri importante sau doar de detalii. De la administrația locală, conversațiile cu oamenii, șoferii de autobuz respectuoși, până la cursurile de la facultate. Nu trebuie să-i bagi nimănui bani în buzunar ca să poți să-ți exerciți drepturile. Toată lumea este drăguță și săritoare.
 

© Daniela Rosescu

Ce ai fi vrut să știi înainte să vii în Germania?
Că trebuie să mă lupt cu hățișul birocratic. Oricine vine în Germania trebuie să știe că, uneori, te uită Dumnezeu până ți se procesează documentele. În rest, nu am de ce să mă plâng, toate merg mai bine decât m-am așteptat, oricum mai bine decât în România.

Simți că ți s-a schimbat calitatea vieții?
Da, în bine. Am vrafuri de cărți, lucrez în căminul în care și stau, organizez diferite evenimente pentru locatarii noi, lucrez și într-un restaurant, prietenul meu este din Afganistan și învăț și neerlandeză. În același timp sunt membră în asociația româno-germană, care se ocupă de integrarea românilor din Bayreuth. Trebuie să ne simțim bine în cel mai puternic stat din Europa, nu?

Ne-ai povestit până acum ce ți-a oferit Germania ție. Întrebarea care se pune acum este ce poți tu oferi Germaniei. Prin ce abilități și idei poți să faci Germania un loc mai bun?
Momentan încă sunt la facultate, așa că pot să-i ofer Germaniei doar cunoștințele mele. Dar pe viitor am câteva idei.

Cum vezi viitorul?
Aș vrea să lucrez într-o editură sau într-o librărie, să călătoresc cu prietenul meu și să-mi întemeiez o familie. Plus că, la câtă cafea beau, nu mi-ar displăcea să-mi deschid o cafenea.