Mediu #noplastic: utopie sau distopie?

În oceanele noastre se varsă echivalentul a aproximativ o mașină de gunoi pe minut. Pe an, asta ar însemna aproape 12,7 milioane de tone. Poate obiectul cel mai reprezentativ pentru această tendință este punga de plastic: o pungă de plastic este folosită în medie timp de 15 minute, apoi are nevoie de sute de ani până se descompune. Dar descompunerea nu înseamnă că dispare pur și simplu, ci că se descompune în particule microscopice, în asa-numitul microplastic. Acesta este mai apoi ingerat de păsări și animalele marine, parcurge lanțul trofic și ajunge și la om. E destul de greu de imaginat ce se va întâmpla dacă în acest proces nu se schimbă ceva cât de curând. Chiar în prezent putem întâlni situații în care atât oameni, cât și animale trăiesc pe munți de gunoaie, dar „la un moment dat am atins un punct critic. Tot mai multe vietăți își pierd mijloacele de subzistență“, spune Carolin Völker, cercetător în grupul de cercetare PlastX din ISOE - Institute for Social-Ecological Research (Institutul de cercetări socioecologice) din Frankfurt. Din 2016, doamna Völker conduce, împreună cu  Johanna Kramm, grupul de cercetare care, în colaborare cu un ecotoxicolog, un antropogeograf, un chimist și un sociolog, analizează riscurile sistemice apărute de pe urma deșeurilor de plastic din mediul înconjurător.

Unele țări deja au interzis pungile de plastic. În Germania, de câțiva ani, acestea se oferă numai contra cost. Este un pas important, dar nu este de ajuns. „Dacă vrem să reducem cantitatea de deșeuri de plastic din mări, toate țările trebuie să dezvolte un sistem funcțional de depozitare a deșeurilor, spune Volker, nu mai putem vinde plastic țărilor care nu-l pot depozita sau recicla în mod corespunzător. Acest sistem ar trebui finanțat ce cei care produc și vând plastice. În același timp, statul ar trebui să stimuleze utilizarea plasticelor refolosibile, pentru a le face mai atractive atât pentru consumatori, cât și pentru industrie.
 

O viață fără plastic

Amprenta noastră de plastic s-a accentuat în toată lumea, spune Carolin Völker. La nivel mondial se produc nouă miliarde de tone de plastice, peste care dăm până și în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, în locuri izolate în care civilizația încă n-a ajuns. Animalele marine au de asemenea de suferit de pe urma plasticului: cercetătorii au descoperit molecule de plastic în stomacul unora dintre ele, cu toate că acestea nu intraseră niciodată în contact cu omul. Potrivit estimărilor, până în 2025, cantitatea de deșeuri de plastic din mări se va dubla. Mai poate fi stopat acest proces? Desigur, spune doamna Völker, dacă am interzice chiar azi utilizarea plasticului. Dar ea mai spune și că asta este, evident, o utopie, plasticul a devenit mult prea util în viața de zi cu zi. Deci chiar nu putem trăi fără el? Andreas Arnold, din Frankfurt, a renunțat, după spusele proprii, la plasticul pe care îl folosea zi de zi în proporție de aproape 90%. Acesta s-a înhămat la acest proiect acum 6 ani, după ce a văzut filmul Planet Plastic, de Werner Boote. “Primul meu impuls a fost să dau fuga la bucătărie și să arunc tot plasticul pe care îl aveam acolo”, povestește el. Dar Andreas și-a dat seama repede că, dacă vrea să reușească pe termen lung, trebuie să înceapă cu pași mici. Planul său de bătaie a fost să facă o schimbare pe lună. Andreas și-a făcut și un blog, Plastic Diary, în care își documentează progresul în proiectul său. Prima oprire a fost baia, unde a înlocuit sticlele de șampon cu săpun solid. Pe dinți se spală cu periuțe de lemn și pasta de dinți și-o produce singur în casă. După o anumită perioadă, Andreas a reușit să lase în urmă statutul de consumator mediu și a adoptat un stil de viața mai ecologic, acum făcându-și, de exemplu, cumpărăturile numai în magazine unde produsele nu sunt ambalate. Andreas a renunțat și la frigider. “Nu mă mai gândesc ce aș vrea să mănânc, ci caut să cumpăr numai produse fără plastic”, spune el. Pe an, Andreas produce cam jumătate de sac de deșeuri de plastic.
 

Deșeuri de plastic sau încălzire globală?

Dar Carolin Völker mai spune că soluția nu este să demonizăm paușal plasticul. Altfel, nu ne vom mai confrunta cu problema deșeurilor de plastic, cu cu cea a deșeurilor energetice. Pungile de plastic ar trebui folosite cam de 8 ori până să fie mai rentabile din punct de vedere ecologic decât cele de plastic. Pentru că, pentru a produce pungi de hârtie, este nevoie de mai multă materie primă, mai multă apă, mai multe substanțe chimice, costurile sunt mai mari, atât cele strict financiare, cât și costul energetic, ceea ce dăunează mediului. Deci ajungem în situația ingrată de a trebui să alegem între deșeuri de plastic și încălzirea globală. De aceea, doamna Völker argumentează că soluția nu este să renunțăm complet la plastic, pentru că, până la urmă, plasticul are și avantaje: este foarte rentabil, este dens, igienic și stabil.

Dacă s-ar ajunge la o dezbatere, Carolin Völker și Andreas Arnold ar reprezenta probabil tabere diferite. Însă Andreas Arnold este de acord cu afirmația doamnei Völker, potrivit căreia plasticul trebuie folosit numai în situațiile în care are avantaje nete. Ambii sunt de părere că problema reală este risipa imensă și absolut gratuită la nivel mondial. De exemplu, când mergem la cumpărături ne putem aduce o sacoșă, dar nu ar trebui să cumpărăm de fiecare dată o plasă nouă. Bun, și Andreas Arnold mai are în casă plastice refolosibile, cum ar fi mixerul. Dar, în orice caz, stilul său personal de viață se va îndrepta în continuare spre #noplastic, #zerowaste, #vegan și #minimalism. În viitor, Andreas plănuiește să producă doar deșeuri bio. Pentru că, după spusele sale, pentru a fi fericiți în viață avem nevoie doar de un acoperiș deasupra capului, un cămin primitor, mâncare, apă și liniște și pace. De plastic nu se zice nimic.