Societate De ce noi, milenialii, vom apuca venitul de bază necondiționat
De Miguel Kaluza
Venitul de bază necondiționat: o temă importantă ce naște dezbateri aprinse. Parcă sună prea bine ca să fie adevărat. În funcție de modelul din fiecare stat, asta ar însemna că fiecare dintre noi ar primi pe lună circa 1000 de euro de la stat - fără niciun fel de condiție. Dacă ne luăm după critici, modelul este nerealist și nesustenabil financiar. Totuși, există anumite indicii care lasă de înțeles că noi, milenialii, vom apuca să trăim în acest cadru socioeconomic.
În ultimii ani, studiile au început să supraliciteze spectaculos când vine vorba de dispariția locurilor de muncă. Cel mai cunoscut dintre acestea a fost făcut de Universitatea Oxford și susține că, până în 2030, aproape o jumătate dintre posturi vor dispărea din cauza automatizării locurilor de muncă. Să ne gândim doar când am apelat ultima dată la un funcționar dintr-o bancă sau o agenție de voiaj, sau să ne gândim la posibilitățile oferite de imprimantele 3D, de mașinile autonome sau de drone, și parcă ideea devine cât de cât plauzibilă. Totuși, până la urmă, aici este vorba doar de o predicție a celor din branșele respective. Nimeni nu poate ști cu exactitate câte joburi vor dispărea, nici câte vor fi înlocuite sau create. Singura garanție pe care o avem la acest moment este că piața muncii se va schimb din temelii, iar mediul politic și economic vor trebui să ia măsuri pentru a ține pasul.
În această fază de tranziție va fi nevoie de o abordare socio-politică inovatoare pentru a combate șomajul semnificativ mai mare. Principiul Fordern und Fördern (stimulente și pedepse), în vigoare azi, prin care statul german vrea să atingă o ocupare completă a forței de muncă cu orice preț, împreună cu presiunea sancțiunilor enervează și frustrează populația. Așa se face că auzim tot mai des de situații cu mașini autonome care sunt atacate cu pietre. Brexit-ul, Trump sau vestele galbene sunt expresia unui val de furie care, în condiții mai puțin prielnice, s-ar fi putut manifesta într-un mod mult mai violent. Un venit de bază necondiționat ne-ar elibera de stigmatul leneșilor care trăiesc din ajutor social. Un astfel de sistem ar transmite mesajul că statul este solidar și își apreciază cetățenii, și ar contracara populiștii cu viziuni retrograde, care nu știu altceva decât să învrăjbească populația. O politică fără alternative nu va putea convinge oamenii, ba mai mult, îi va împinge direct în brațele populiștilor. Ideile precum venitul de bază au puterea de a însufleți populația și de a-i insufla încredere că lumea se schimbă în bine.
De curând, Larry Fink, șeful celei mai mari companii de gestiune a activelor a făcut apel la companii să răspundă la întrebările urgente de interes pentru mediul economic și social. După spusele lui, clasa politică nu e în stare să vină cu soluții. Cu alte cuvinte, pacea socială (și, prin extensie, și consumul liber) sunt în pericol.
Un venit de bază care să nu se îndepărteze prea mult de nivelul de subzistență, dar care nici să nu se avânte la sume exorbitante ar fi de natură nu doar să liniștească masele, ci și să stimuleze consumul. Un fel de pâine și circ, dar în mediul digital. De ceva timp, la Forumul Economic Mondial din Davos, se discută tot mai mult despre un venit de bază necondiționat. Totodată, tot mai mulți lideri din mediul economic, precum Timotheus Höttges, șeful Telekom, șeful Siemens, dar și șefi de companii din Silicon Valley, precum Mark Zuckerberg sau Elon Musk se declară în favoarea venitului de bază. De la un punct încolo, marea întrebare pusă de criticii acestui model, și anume “Bun, și cine plătește pentru asta?” ar putea să se transforme, mulțumită impulsului dat de mediul economic, în “Cum putem finanța Venitul de bază necondiționat?”
Chiar și părinții noștri cred în proporție de 64% că nouă ne va merge mai rău decât le-a mers lor. Școlile private și centrele de meditații se înmulțesc ca ciupercile după ploaie și părinții se plâng de nivelul tot mai scăzut al bacalaureatului. Este care pe care în cursa pentru locurile cele mai bune. Oare câți vor reuși să ajungă pe arca autonomă a lui Noe? Cine scrie codul viitorului și își lasă o portiță spre o viață îndestulată?
Între timp asistăm la un număr fără precedent de oameni care renunță la studii, care au probleme psihice sau care suferă de sindromul burnout chiar la începutul carierei. Subconștientul acestei generații este marcat de un sentiment de nesiguranță perpetuă. Un stres cronic ce atrage după sine căutarea unei soluții salvatoare, un colac de salvare care să ne permită să luăm o scurtă gură de aer care să ne redea sentimentul de siguranță din copilărie. Ideea venitului de bază vine în întâmpinarea acestei nevoi, răspunde la un stil de viață în care ne bucurăm de momente așa cum vin, un stil de viață mai deschis și mai flexibil. Nu este vorba atât de perspectiva de a ne putea culca pe o ureche, cât despre a ști că avem o plasă de salvare care ne permite să facem ceea ce ne dorim: Să facem ceva ce are sens.
În secolul XXI, provocarea va fi, în special pentru generația noastră, aceea de a pune umărul încet-încet la o schimbare de paradigmă. Nu putem sta cu mâinile-n sân până ce, din cauza încălzirii globale, planeta scapă complet de sub control sau lipsa locurilor de muncă duce la proteste violente ale maselor, ci trebuie să învățăm să acționăm înainte să fie prea târziu. Asta înseamnă și să punem în aplicare mai repede ideile noilor generații pentru a putea ține pasul cu o lume tot mai globalizată și digitalizată.
Venitul de bază necondiționat nu e un leac universal, ci un răspuns posibil la situația actuală. În funcție de concept și intenție pot exista îngrijorări și riscuri însemnate care trebuie înțelese pe deplin la timpul potrivit. Sistemul nostru de protecție socială va trebui, în orice caz, regândit încetul cu încetul, iar venitul de bază poate fi o parte inteligentă a acestei restructurări. În interesul democrației, clasa politică ar trebui să se pună pe treabă cât mai repede.
În ultimii ani, studiile au început să supraliciteze spectaculos când vine vorba de dispariția locurilor de muncă. Cel mai cunoscut dintre acestea a fost făcut de Universitatea Oxford și susține că, până în 2030, aproape o jumătate dintre posturi vor dispărea din cauza automatizării locurilor de muncă. Să ne gândim doar când am apelat ultima dată la un funcționar dintr-o bancă sau o agenție de voiaj, sau să ne gândim la posibilitățile oferite de imprimantele 3D, de mașinile autonome sau de drone, și parcă ideea devine cât de cât plauzibilă. Totuși, până la urmă, aici este vorba doar de o predicție a celor din branșele respective. Nimeni nu poate ști cu exactitate câte joburi vor dispărea, nici câte vor fi înlocuite sau create. Singura garanție pe care o avem la acest moment este că piața muncii se va schimb din temelii, iar mediul politic și economic vor trebui să ia măsuri pentru a ține pasul.
În această fază de tranziție va fi nevoie de o abordare socio-politică inovatoare pentru a combate șomajul semnificativ mai mare. Principiul Fordern und Fördern (stimulente și pedepse), în vigoare azi, prin care statul german vrea să atingă o ocupare completă a forței de muncă cu orice preț, împreună cu presiunea sancțiunilor enervează și frustrează populația. Așa se face că auzim tot mai des de situații cu mașini autonome care sunt atacate cu pietre. Brexit-ul, Trump sau vestele galbene sunt expresia unui val de furie care, în condiții mai puțin prielnice, s-ar fi putut manifesta într-un mod mult mai violent. Un venit de bază necondiționat ne-ar elibera de stigmatul leneșilor care trăiesc din ajutor social. Un astfel de sistem ar transmite mesajul că statul este solidar și își apreciază cetățenii, și ar contracara populiștii cu viziuni retrograde, care nu știu altceva decât să învrăjbească populația. O politică fără alternative nu va putea convinge oamenii, ba mai mult, îi va împinge direct în brațele populiștilor. Ideile precum venitul de bază au puterea de a însufleți populația și de a-i insufla încredere că lumea se schimbă în bine.
Pâine și circ în mediul digital
Dar totuși, să fim realiști, în fond și la urma urmei, totul se învârte în jurul banilor. Aprecierea și solidaritatea sunt idei drăguțe, dar nu se reflectă în PIB. De fapt întrebarea se pune altfel: Dacă sute de mii de oameni își pierd locul de muncă și trăiesc de pe o zi pe alta, de unde bani să mai comandăm de pe Amazon, Foodora și alte platforme? Sau o să ajungă tot roboții să și mănânce în locul nostru?De curând, Larry Fink, șeful celei mai mari companii de gestiune a activelor a făcut apel la companii să răspundă la întrebările urgente de interes pentru mediul economic și social. După spusele lui, clasa politică nu e în stare să vină cu soluții. Cu alte cuvinte, pacea socială (și, prin extensie, și consumul liber) sunt în pericol.
Un venit de bază care să nu se îndepărteze prea mult de nivelul de subzistență, dar care nici să nu se avânte la sume exorbitante ar fi de natură nu doar să liniștească masele, ci și să stimuleze consumul. Un fel de pâine și circ, dar în mediul digital. De ceva timp, la Forumul Economic Mondial din Davos, se discută tot mai mult despre un venit de bază necondiționat. Totodată, tot mai mulți lideri din mediul economic, precum Timotheus Höttges, șeful Telekom, șeful Siemens, dar și șefi de companii din Silicon Valley, precum Mark Zuckerberg sau Elon Musk se declară în favoarea venitului de bază. De la un punct încolo, marea întrebare pusă de criticii acestui model, și anume “Bun, și cine plătește pentru asta?” ar putea să se transforme, mulțumită impulsului dat de mediul economic, în “Cum putem finanța Venitul de bază necondiționat?”
Nesiguranță și libertate financiară
Generația milenialilor este prima generație de după război care este mai săracă decât cea de dinainte. Chiriile sunt tot mai mari, visurile la fel, iar nimeni nu poate declara la modul serios că sistemul de pensii este sustenabil. Toate acestea ne împing în căutarea libertății financiare. Unii o găsesc în criptomonede, în surse de venit pasive, într-un stil de viață fără bani sau într-un stil de viață spartan cumulat cu o pensionare timpurie. Marea majoritate a populației a ajuns sa amâne discuția despre pensie cum amână elevii temele.Chiar și părinții noștri cred în proporție de 64% că nouă ne va merge mai rău decât le-a mers lor. Școlile private și centrele de meditații se înmulțesc ca ciupercile după ploaie și părinții se plâng de nivelul tot mai scăzut al bacalaureatului. Este care pe care în cursa pentru locurile cele mai bune. Oare câți vor reuși să ajungă pe arca autonomă a lui Noe? Cine scrie codul viitorului și își lasă o portiță spre o viață îndestulată?
Între timp asistăm la un număr fără precedent de oameni care renunță la studii, care au probleme psihice sau care suferă de sindromul burnout chiar la începutul carierei. Subconștientul acestei generații este marcat de un sentiment de nesiguranță perpetuă. Un stres cronic ce atrage după sine căutarea unei soluții salvatoare, un colac de salvare care să ne permită să luăm o scurtă gură de aer care să ne redea sentimentul de siguranță din copilărie. Ideea venitului de bază vine în întâmpinarea acestei nevoi, răspunde la un stil de viață în care ne bucurăm de momente așa cum vin, un stil de viață mai deschis și mai flexibil. Nu este vorba atât de perspectiva de a ne putea culca pe o ureche, cât despre a ști că avem o plasă de salvare care ne permite să facem ceea ce ne dorim: Să facem ceva ce are sens.
Unitate fără precedent
Nu e de ici de colo ca politicienii din SPD (Partidul Social Democrat), CDU (Partidul Creștin Democrat), Linke (Stânga), Grünen (Ecologiștii) și FDP (Partidul Liberal Democrat) să se pună de acord asupra unei teme. Cu atât mai puțin pe teme sociopolitice. De aceea este cu atât mai surprinzător că între unii politicieni tineri există un acord tacit cu privire la necesitatea unui venit de bază necondiționat. Părinții noștri s-au unit în jurul ideeii renunțării la energia nucleară, iar venitul de bază pare a fi idealul generației noastre. Prima mare încercare de a introduce un astfel de model a avut loc în Elveția, la referendumul din 2016, unde majoritatea populației s-a exprimat împotriva introducerii acestuia - exact ca în 1959, la referendumul pentru introducerea dreptului de vot al femeilor. Acest drept urma să fie introdus abia în 1971, printr-un nou referendum. Un procent de 69% dintre elvețieni cred că, în următorii ani, se va convoca un nou referendum pe tema venitului de bază necondiționat. Rămâne de văzut dacă asta chiar va duce la introducerea unui astfel de concept. Momentan însă, în niciun stat occidental, schimbarea de macaz nu e resimțită ca fiind urgentă. Trecerea la un venit de bază necondiționat va fi posibilă numai atunci când se va ajunge la șomaj în masă sau neliniști sociale din cauza automatizării locurilor de muncă. Până atunci, acesta va rămâne doar un ideal. Renunțarea la energia nucleară nu s-a produs în urma unor discuții, ci din cauza incidentului de la Fukushima. Catastrofele duc la măsuri concrete, dar viziunea naște speranță. La fel s-a întâmplat și în secolul XIX, când, de teama unei revoluții a muncitorimii din cauza condițiilor de muncă inumane din fabrici, Bismark a pus bazele statului social modern.În secolul XXI, provocarea va fi, în special pentru generația noastră, aceea de a pune umărul încet-încet la o schimbare de paradigmă. Nu putem sta cu mâinile-n sân până ce, din cauza încălzirii globale, planeta scapă complet de sub control sau lipsa locurilor de muncă duce la proteste violente ale maselor, ci trebuie să învățăm să acționăm înainte să fie prea târziu. Asta înseamnă și să punem în aplicare mai repede ideile noilor generații pentru a putea ține pasul cu o lume tot mai globalizată și digitalizată.
Venitul de bază necondiționat nu e un leac universal, ci un răspuns posibil la situația actuală. În funcție de concept și intenție pot exista îngrijorări și riscuri însemnate care trebuie înțelese pe deplin la timpul potrivit. Sistemul nostru de protecție socială va trebui, în orice caz, regândit încetul cu încetul, iar venitul de bază poate fi o parte inteligentă a acestei restructurări. În interesul democrației, clasa politică ar trebui să se pună pe treabă cât mai repede.