Revista „Bukarester Katholisches Sonntagsblatt“ (1913–1942)
Revista de limbă germană „Bukarester Katholisches Sonntagsblatt“ ("Gazeta catolică de duminică din București") a fost fondată de arhiepiscopul Raymund Netzhammer în luna februarie a anului 1913. Revista a fost concepută în mod programatic ca instrument de "instruire, edificare și proclamare" a unei vieți comunitare catolice intense și prin urmare ca un instrument de pastorație. Redacția a fost amplasată în fostul palat episcopal catolic din București, unde se află astăzi sediul Nunțiaturii Apostolice, ambasada Sfântului Scaun. Personalitatea care a marcat însă "Gazeta catolică de duminică din București" a fost redactorul-șef al acesteia, canonicul Carol Auner (Viena, 1865 - București, 1932).
Pornind de la apartenența religioasă, putem spune că în România exista în 1912 un număr de 157.538 de catolici (2,2% din populația totală, dar 4,3% din populația urbană), dintre care 65.572 aveau cetățenie străină, în special austro-ungară. 22% din populația urbană aparținea unei minorități religioase la acea vreme, iar din cei 7.234.920 de locuitori ai Vechiului Regat Român (Vechea Românie), 1.330.133 (18%) locuiau în orașe.
Scopul revistei era de a servi intereselor spirituale ale parohiilor din Arhidieceza Catolică de București, după cum consemna Arhiepiscopul Netzhammer în jurnalul său în data de 10 februarie 1913. Revista trebuia să fie deja la credincioși în zilele de duminică. Prima dintre cele patru pagini trebuia să conțină Evanghelia duminicală și interpretarea acesteia, iar a doua pagina trebuia să conțină rezumatul vieții unui sfânt. Știrile din lumea catolică și din Arhiepiscopia de București urmau să ocupe paginile 3 și 4. Revista trebuia să îi însoțească pe credincioși după slujba de duminică și să le transmită un mesaj spiritual, precum și informații din viața socială a catolicilor.
După intrarea României în războiul împotriva Puterilor Centrale, în august 1916, apariția revistei a fost întreruptă temporar. A mai apărut încă o dată între 24 martie și 28 noiembrie în anul 1918, înainte de o mai lungă întrerupere, până la 13 aprilie 1924. În perioada interbelică, „Bukarester Katholisches Sonntagsblatt“ a publicat mai multe articole despre controversele de idei din jurul catolicismului german, care era adânc înrădăcinat în societate și în politică. A existat o pledoarie pentru accentuarea laturii culturale a apostolatului Bisericii, precum și pentru adoptarea principiilor învățăturii sociale catolice ("Katholizismus und Staat" din 28 august 1927).
De asemenea, a fost menționată și situația minorității germane din România și în special a comunității de diasporă din Arhidieceza de București. Cu mare pricepere, editorul responsabil a reușit să redea punctul de vedere ecleziastic, evitând întotdeauna poziția naționalistă și numind chiar naționalismul inamicul numărul unu al învățăturii bisericești.
Revista a continuat să apară în structura sa existentă, sub redacția canonicului Carol Auner, până la 20 septembrie 1931, când „Bukarester Katholisches Sonntagsblatt“ a încetat să mai apară ca revistă independentă și a fost preluată în administrarea Diecezei de Timișoara. Acolo apărea o altă revistă catolică, tot în limba germană denumită “Sonntagsblatt”, care se adresa în special credincioșilor din Banat, dar și tuturor catolicilor germani din România. Redacția din Timișoara va prelua săptămânal articolele de la București și le va publica in suplimentul „St. Antoniusblatt“ până în anul 1942, când ambele reviste au fost suspendate de cenzura de stat.
Izvoare:
Daniel Banner: Entwicklung und Wirkung einer konfessionellen Kultur in Altrumänien. Das "Bukarester Katholische Sonntagsblatt" als Wissens- und Kommunikationsraum. In: Deutsch-Rumänische Hefte 24 (2021), H. 2, S. 10–12.
Daniel Banner: Presa parohială: Bukarester Katholisches Sonntagsblatt (1913–1942). In: Dănuţ Doboş / Eugen Bortos (Hgg.): Parohia catedralei Sfântul Iosif din Bucureşti, Centrul Biserica şi Istoria. Bucureşti 2005, S. 173–185.
Acest text a fost redactat în cadrul programului de internship al Institutului pentru Relații Culturale Externe (ifa) din Stuttgart în colaborare cu Goethe-Institut București.
Autor: Daniel Banner
