Digital Învățământ de criză sau evul mediu digital?
Din pricina pandemiei de coronavirus, procese și structuri relevante social de pe tot cuprinsul lumii au fost întrerupte ori limitate enorm. Din punct de vedere al sănătății, copiii sunt considerați a avea o nevoie deosebită de protecție. Pe de altă parte, aceștia sunt mai rar afectați de Covid-19. Cum răspund guvernele, ministerele, dar și elevii și părinții din Germania acestei provocări?
De Ann Katrin Meier
De Ann Katrin Meier
În Germania, școlile, grădinițele și universitățile au fost închise din 16 martie 2020. Orele au continuat doar online sau prin teme comunicate pe email din caietele de lucru și manuale. Pentru studenți, învățatul individual online nu este ceva nou, însă pentru cei 8,33 milioane de elevi din școlile germane, schimbarea a fost colosală.1 Aceștia s-au văzut nevoiți să învețe singuri de acasă, să își însușească lecțiile puse la dispoziție individual sau cu ajutorul părinților.
Părinții au devenit, pe lângă îngrijitori, profesori.
Părinții și elevii au păreri diferite despre această provocare. „Fiului meu îi place că nu trebuie să se ducă la școală. Poate dormi mai mult.“ povestește Tanja din Hamburg.
Tanja este casnică, soțul ei lucrează. Ei au avut de suferit de pe urma crizei, dar viața lor domestică nu li s-a schimbat într-atât de drastic precum cea a altor familii. Fiul lor în vârstă de unsprezece ani poate dormi mai mult înainte să se apuce de învățat. El a fost scutit de drumul spre și de la școală - una dintre surprizele plăcute ale restricțiilor privind deplasările în exteriorul casei. În practică, totul arată însă după cum urmează: „Temele le primește online, iar când are întrebări de ordin tehnic, soțul meu este cel care se ocupă de fiul nostru. În rest, lucrează independent mai tot timpul și trebuie uneori să trimită materiale profesorilor“, explică Tanja. La capitolul „motivație și structură la învățat“, Tanja l-a sprijinit
„cu o mână fermă“.
Pentru familia lui Nicole, care numără patru membri, situația este mai dificilă. Fabius are 9 ani, iar Isy, 2, cei doi fiind supravegheați cu schimbul de cei doi părinți. Timpul de studiu este adaptat programului de lucru al adulților. Mama Nicole lucrează preponderent în prima parte a zilei, tatăl Jan începe de abia pe seară, așa că el este cel care se ocupă de copii în timpul zilei.
„Când ajung acasă la prânz, mai întâi o culc pe fiica noastră de după amiază“, explică Nicole programul zilnic. „Apoi mă pot ocupa serios de Fabius, pe care îl ajut la teme. Copiii însă sunt foarte demotivați, nu este ca la școală, unde au mereu pe cineva lângă ei care să le explice totul cum trebuie. Multe lucruri sunt și foarte diferite, mai greu de explicat.“
În mod normal, majoritatea elevilor sunt învățați cum să studieze individual de abia în clasa a cincea. Acum, în locul pedagogilor instruiți, părinții trebuie să se ocupe și de acest lucru. Pentru elevii din clasele primare este foarte dificil să separe orele de studiu de acasă cu timpul liber. „Ne-au trimis tot felul de pagini de internet. Dar până acum nu am lucrat cu Fabius decât din caiete. Este foarte greu să îi motivezi pe copii să își facă lecțiile sau să studieze ceva cu mare atenție. Iar Fabius este genul de copil care are nevoie să fie mereu încurajat,“, susține mama celor doi copii. Băiatului în vârstă de 9 ani îi este dor de prietenii lui, dar și de profesori.
Planul de best practise rămâne așadar la nivelul de pură teorie.
De la închiderea școlilor din întreaga țară, din luna martie, guvernul federal german a comunicat permanent despre schimbările necesare. La fel a făcut și Ministerul Educației. Odată cu prima Ordonanță din data de 13 martie 2020, școlile din landul Baden-Württemberg au fost închise „ca măsură urgentă cu scopul limitării extinderii coronavirusului“. Această Ordonanță a detaliat și măsurile privind închiderea școlilor, preconizată într-o primă etapă să dureze până de Paște.2 Măsuri comparabile au fost luate în toate celelalte landuri federale. Chiar dacă momentul efectiv al închiderii școlilor a fost diferit de la un land la altul, toate școlile au urmat același plan. Profesorii urmau să poată fi contactați în timpul orelor normale de curs și să pună la dispoziție materiale educaționale pe care elevii să le lucreze acasă. În ceea ce privea comunicarea dintre elevi și profesori, aceasta urma să aibă loc „pe email, telefonic sau prin alte canale digitale“.3
Cum avea să aibă loc comunicarea online?
La Hamburg a fost prezentată încă din toamna anului 2018 o versiune beta a unui portal de e-learning, intitulat <digital.learning.lab>, care urma să fie îmbunătățit în urma feedback-ului primit de la utilizatori. Alte landuri federale precum Bavaria sau Berlinul au dezvoltat portaluri de internet proprii pentru orele virtuale de curs. În Bavaria, programul „mebis“ este disponibil gratuit încă din 2017 pentru toți elevii din școlle publice și include linkuri către filme educative realizate de Radiodifuziunea Bavareză.
Conform rezultatelor unui sondaj realizat de Portalul Școlilor Germane4 , profesorii cred că există două motive principale pentru faptul că orele online nu au reușit să evolueze într-un mod eficient: 28% au răspuns că de vină ar fi dotările digitale deficitare ale elevilor, iar 21% au indicat dificultățile întâmpinate de profesori la întocmirea unor conținuturi educaționale, acestea fiind, de altfel, și cele mai mari provocări întâmpinate în această criză. Motivul ar fi, după 66% din profesori, că școlile nu au fost pregătite tehnic suficient pentru a face față situaţiei. De aceea, comunicarea online dintre cadre didactice și elevi a fost adesea deficitară.
În schimb, profesorii au apelat la mijloace bine-cunoscute precum trimiterea fișelor cu exerciții pe email.
În ciuda faptului că este o țară industrializată, Germania eșuează la capitolul educație digitală.
Un clasament UE din noiembrie 2019, realizat de Centre for European Policy, arată cât de în urmă a rămas Germania la capitolul învățământ online. Acest clasament evaluează statele membre UE în funcție de gradul de participare la învățământul online, dar și în ceea ce privește progresele făcute în sectorul educațional bazat pe internet. Germania ocupă astfel locul 27, ultima țară dintre toate statele UE. Responsabile în egală măsură pentru acest eșec sunt: maturizarea educațională deficitară a elevilor din toate landurile federale, atitudinea negativă față de sectorul educațional digital, precum și faptul că cadrele didactice nu sunt suficient de instruite pentru a preda elevilor pe baza platformelor digitale.5 Clasamentul CEPS propune guvernelor diverse soluții, bunăoară o adaptare sau îmbunătățire a datelor de utilizare.
Alte propuneri ar trebui implementate de ministerele educației din țările și școlile vizate de studiu. Printre acestea, necesitatea ca profesorii să predea mai bine cu ajutorul mediilor digitale.
Un alt studiu mai actual aparține organizației profesionale bitkom6 și vizează atitudinile elevilor. Dintre cei 500 de elevi chestionați, cca 59% cred că lipsa mediilor digitale de la oră este o problemă, la fel ca și lipsa dotărilor tehnice din școli (56%). Cât despre profesori, elevii consideră că sunt bine școliți digital: 58% susțin că profesorii lor au o opinie preponderent pozitivă în ceea ce privește mediile digitale, iar 21 % îi consideră de-a dreptul „fani ai tehnicii“. Prin contrast, 51% dintre elevi estimează că „mulți profesori“ “nu au chef să folosească mediile digitale la ore“. Prin urmare, adevăratul obstacol în calea implementării opțiunilor media sunt dotările deficitare ale școlilor sau lipsa motivației cadrelor didactice?
Criza ar trebui folosită drept factor educațional.
Educația și politica s-au adaptat pandemiei de coronavirus, în majoritatea landurilor federale făcându-se deja pași importanți în direcția normalizării. Școlile au putut să își redeschidă, cu limitări, porțile încă din 4 mai, iar anumite grupe de vârstă s-au putut reîntoarce la ore ținute în regim de semi-normalitate. Firește însă, doar atunci când se respectă măsurile de igienă, limitându-se astfel apariția unor noi focare de Covid-19. Dar ce înseamnă toate acestea pentru cotidianul școlar? Nu toți elevii se pot întoarce la școală, mulți fiind nevoiți în continuare să învețe online de acasă. Nu este încă clar cum va valorifica Germania provocările de pe timpul învățământului de criză după terminarea pandemiei, dar experții și persoanele responsabile nu cred că școala se va putea întoarce la normalitatea de dinaintea crizei nici după terminarea vacanței de vară. Rămâne însă speranța că toți cei implicați, de la părinți, școli și până la politicieni, vor îmbunătăți educația digitală în urma trecerii prin această criză.
Părinții au devenit, pe lângă îngrijitori, profesori.
Părinții și elevii au păreri diferite despre această provocare. „Fiului meu îi place că nu trebuie să se ducă la școală. Poate dormi mai mult.“ povestește Tanja din Hamburg.
Tanja este casnică, soțul ei lucrează. Ei au avut de suferit de pe urma crizei, dar viața lor domestică nu li s-a schimbat într-atât de drastic precum cea a altor familii. Fiul lor în vârstă de unsprezece ani poate dormi mai mult înainte să se apuce de învățat. El a fost scutit de drumul spre și de la școală - una dintre surprizele plăcute ale restricțiilor privind deplasările în exteriorul casei. În practică, totul arată însă după cum urmează: „Temele le primește online, iar când are întrebări de ordin tehnic, soțul meu este cel care se ocupă de fiul nostru. În rest, lucrează independent mai tot timpul și trebuie uneori să trimită materiale profesorilor“, explică Tanja. La capitolul „motivație și structură la învățat“, Tanja l-a sprijinit
„cu o mână fermă“.
Pentru familia lui Nicole, care numără patru membri, situația este mai dificilă. Fabius are 9 ani, iar Isy, 2, cei doi fiind supravegheați cu schimbul de cei doi părinți. Timpul de studiu este adaptat programului de lucru al adulților. Mama Nicole lucrează preponderent în prima parte a zilei, tatăl Jan începe de abia pe seară, așa că el este cel care se ocupă de copii în timpul zilei.
„Când ajung acasă la prânz, mai întâi o culc pe fiica noastră de după amiază“, explică Nicole programul zilnic. „Apoi mă pot ocupa serios de Fabius, pe care îl ajut la teme. Copiii însă sunt foarte demotivați, nu este ca la școală, unde au mereu pe cineva lângă ei care să le explice totul cum trebuie. Multe lucruri sunt și foarte diferite, mai greu de explicat.“
În mod normal, majoritatea elevilor sunt învățați cum să studieze individual de abia în clasa a cincea. Acum, în locul pedagogilor instruiți, părinții trebuie să se ocupe și de acest lucru. Pentru elevii din clasele primare este foarte dificil să separe orele de studiu de acasă cu timpul liber. „Ne-au trimis tot felul de pagini de internet. Dar până acum nu am lucrat cu Fabius decât din caiete. Este foarte greu să îi motivezi pe copii să își facă lecțiile sau să studieze ceva cu mare atenție. Iar Fabius este genul de copil care are nevoie să fie mereu încurajat,“, susține mama celor doi copii. Băiatului în vârstă de 9 ani îi este dor de prietenii lui, dar și de profesori.
Planul de best practise rămâne așadar la nivelul de pură teorie.
De la închiderea școlilor din întreaga țară, din luna martie, guvernul federal german a comunicat permanent despre schimbările necesare. La fel a făcut și Ministerul Educației. Odată cu prima Ordonanță din data de 13 martie 2020, școlile din landul Baden-Württemberg au fost închise „ca măsură urgentă cu scopul limitării extinderii coronavirusului“. Această Ordonanță a detaliat și măsurile privind închiderea școlilor, preconizată într-o primă etapă să dureze până de Paște.2 Măsuri comparabile au fost luate în toate celelalte landuri federale. Chiar dacă momentul efectiv al închiderii școlilor a fost diferit de la un land la altul, toate școlile au urmat același plan. Profesorii urmau să poată fi contactați în timpul orelor normale de curs și să pună la dispoziție materiale educaționale pe care elevii să le lucreze acasă. În ceea ce privea comunicarea dintre elevi și profesori, aceasta urma să aibă loc „pe email, telefonic sau prin alte canale digitale“.3
Cum avea să aibă loc comunicarea online?
La Hamburg a fost prezentată încă din toamna anului 2018 o versiune beta a unui portal de e-learning, intitulat <digital.learning.lab>, care urma să fie îmbunătățit în urma feedback-ului primit de la utilizatori. Alte landuri federale precum Bavaria sau Berlinul au dezvoltat portaluri de internet proprii pentru orele virtuale de curs. În Bavaria, programul „mebis“ este disponibil gratuit încă din 2017 pentru toți elevii din școlle publice și include linkuri către filme educative realizate de Radiodifuziunea Bavareză.
Conform rezultatelor unui sondaj realizat de Portalul Școlilor Germane4 , profesorii cred că există două motive principale pentru faptul că orele online nu au reușit să evolueze într-un mod eficient: 28% au răspuns că de vină ar fi dotările digitale deficitare ale elevilor, iar 21% au indicat dificultățile întâmpinate de profesori la întocmirea unor conținuturi educaționale, acestea fiind, de altfel, și cele mai mari provocări întâmpinate în această criză. Motivul ar fi, după 66% din profesori, că școlile nu au fost pregătite tehnic suficient pentru a face față situaţiei. De aceea, comunicarea online dintre cadre didactice și elevi a fost adesea deficitară.
În schimb, profesorii au apelat la mijloace bine-cunoscute precum trimiterea fișelor cu exerciții pe email.
În ciuda faptului că este o țară industrializată, Germania eșuează la capitolul educație digitală.
Un clasament UE din noiembrie 2019, realizat de Centre for European Policy, arată cât de în urmă a rămas Germania la capitolul învățământ online. Acest clasament evaluează statele membre UE în funcție de gradul de participare la învățământul online, dar și în ceea ce privește progresele făcute în sectorul educațional bazat pe internet. Germania ocupă astfel locul 27, ultima țară dintre toate statele UE. Responsabile în egală măsură pentru acest eșec sunt: maturizarea educațională deficitară a elevilor din toate landurile federale, atitudinea negativă față de sectorul educațional digital, precum și faptul că cadrele didactice nu sunt suficient de instruite pentru a preda elevilor pe baza platformelor digitale.5 Clasamentul CEPS propune guvernelor diverse soluții, bunăoară o adaptare sau îmbunătățire a datelor de utilizare.
Alte propuneri ar trebui implementate de ministerele educației din țările și școlile vizate de studiu. Printre acestea, necesitatea ca profesorii să predea mai bine cu ajutorul mediilor digitale.
Un alt studiu mai actual aparține organizației profesionale bitkom6 și vizează atitudinile elevilor. Dintre cei 500 de elevi chestionați, cca 59% cred că lipsa mediilor digitale de la oră este o problemă, la fel ca și lipsa dotărilor tehnice din școli (56%). Cât despre profesori, elevii consideră că sunt bine școliți digital: 58% susțin că profesorii lor au o opinie preponderent pozitivă în ceea ce privește mediile digitale, iar 21 % îi consideră de-a dreptul „fani ai tehnicii“. Prin contrast, 51% dintre elevi estimează că „mulți profesori“ “nu au chef să folosească mediile digitale la ore“. Prin urmare, adevăratul obstacol în calea implementării opțiunilor media sunt dotările deficitare ale școlilor sau lipsa motivației cadrelor didactice?
Criza ar trebui folosită drept factor educațional.
Educația și politica s-au adaptat pandemiei de coronavirus, în majoritatea landurilor federale făcându-se deja pași importanți în direcția normalizării. Școlile au putut să își redeschidă, cu limitări, porțile încă din 4 mai, iar anumite grupe de vârstă s-au putut reîntoarce la ore ținute în regim de semi-normalitate. Firește însă, doar atunci când se respectă măsurile de igienă, limitându-se astfel apariția unor noi focare de Covid-19. Dar ce înseamnă toate acestea pentru cotidianul școlar? Nu toți elevii se pot întoarce la școală, mulți fiind nevoiți în continuare să învețe online de acasă. Nu este încă clar cum va valorifica Germania provocările de pe timpul învățământului de criză după terminarea pandemiei, dar experții și persoanele responsabile nu cred că școala se va putea întoarce la normalitatea de dinaintea crizei nici după terminarea vacanței de vară. Rămâne însă speranța că toți cei implicați, de la părinți, școli și până la politicieni, vor îmbunătăți educația digitală în urma trecerii prin această criză.