Memorie întipărită

Memorie întipărită

Istoria devine parte a unei structuri, al cărei spațiu nu este caracterizat de timpul omogen și gol, ci de timpul definit ca moment al prezentului (Jetztzeit).
– Walter Benjamin, Despre conceptul de istorie

Walter Benjamin, Despre conceptul de istorie

Rememorarea istoriei recente a fost mereu o dovadă de îndrăzneală în Europa de sud-est. Trecutul marcat de conflicte, războaie și dușmănii reprezintă chiar și în prezent o piedică în calea oricărei încercări de apropiere și alimentează în continuare, din punct de vedere emoțional, conflictele politice actuale. Păstrate vii și transmise mai departe de către bunici și părinți ca ”povestiri orale”, acestea se transformă de multe ori, o dată cu trecerea timpului, în traume familiale. Conviețuirea cu trecutul rămâne așadar o provocare foarte dificilă și reprezintă de multe ori un substrat periculos, gata mereu să iasă la suprafață, deoarece urmările conflictelor se insinuează neprelucrate în trup și suflet. Memoria neprelucrată abate privirea către cealaltă parte, spre asemănări, spre faptul că și ceilalți – adesea vecinii din imediata proximitate – au trăit experiențe comparabile, iar de propriile amintiri traumatizante se dezbară la fel de greu ca de propriul sine.

Istorie și cultură

Pe de altă parte, narațiunile naționale contribuie în cel mai bun caz la nașterea dorinței de integrare către interior și izolare față de exterior. Ele povestesc o ”istorie” determinată ideologic și influențată de interese particulare, creează mituri, nu ”adevăr”, construiesc un autoportret național, măgulitor, la care se poate apela și care poate fi folosit oricând.

Bine-nțeles că nici artele nu sunt vreun paradis incoruptibil: fiecare tiran și-a găsit până la urmă un portretist, un poet de curte sau compozitor zelos, care să îl servească. Și totuși, arta are întotdeauna și o dimensiune prin care exprimă o anumită rezistență, nemulțumirea față de ceea ce este – determinată poate de libertatea de exprimare din care se hrănește și de deschiderea principială în fața diferitelor interpretări posibile, sau de capacitatea sa specială de a deschide noi perspective și de a nu respinge nici măcar cele mai diferite variante, ba chiar sfidându-le pe acestea.

Europa. Sud-est – Memorie întipărită

La inițiativa Institutului Goethe, curatoarea Constanze Wicke, sprijinită de directorii Institutelor Goethe și de alți curatori din țările participante la proiect din Europa de sud-est, a pornit în căutarea unor artiști care tratează în lucrările lor subiectul ”memoriei” și care au transformat istoria dramatică a regiunii precum și reflecția asupra conflictelor trecute și actuale din Europa de sud-est în obiect de interes al activității lor artistice.

Rezultatul constă într-o colecție neobișnuită de lucrări (fotografii, înregistrări video și instalații), care invită publicul la o confruntare cu atitudini, abordări și aprecieri diferite. Expoziția este unică în Europa: ea prezintă laolaltă lucrări ale unor artiști din Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Grecia, Croația, Macedonia, Moldova, România, Serbia, Turcia și Cipru și facilitează astfel întâlnirea dintre amintiri și diverse practici ale memoriei deosebit de diferite.

Expoziția a fost prezentată pentru prima dată în perioada mai-septembrie 2013 la Muzeul de Fotografie din Braunschweig, înainte să-și înceapă turneul itinerant prin Europa de sud-est. Sperăm că va deveni un punct de plecare pentru alte dezbateri artistice ale istoriei noastre europene comune.