Sunt aici
-
Citit în limba turcǎSie benötigen den Flashplayer, um dieses MP3 zu hören.
-
Poezii de Gür GençSie benötigen den Flashplayer, um dieses MP3 zu hören.
Poezii ale autorului Gür Genç din Cipru în traducerea din limba turcă a Luminiţei Munteanu.
SUNT AICI
Sunt aici –
de mă va atinge cineva
mă voi răsturna, mă voi vărsa
precum o sticlă de vin cu dopul scăpat înăuntru
Aţi plecat, m-aţi părăsit, tu şi toată lumea (chiar şi ea),
sunt prins, se pare, aici, în capcană,
am rămas pe insula aceasta strâmtă, diminuându-mă,
fără pace, fără dragoste
În seara aceasta am cumpărat un buchet de pansele
cu ultimul meu bănuţ – cel înghiţit în copilărie
şi lepădat apoi în scârnă
am mistuit… am fost mistuit… am ajuns o reptilă
Pisicile şi câinii se strâng la căldura trupului meu
şoarecii dolofani îşi cer şi ei partea
muşte şi soldaţi.
LEFKOŞA1
M-ai amăgit, Lefkoşa, cu dăi-nu-i-ri-le de partea ta…
M-am deprins cu misterul prin curţi dosnice, despărţite în două,
pe sub curmali cucernici, alături de oameni cu graiuri stâlcite
Am înnoptat în cimitirul armenesc, socotindu-l casă, până ce am visat-o
pe ea, pe Isabel d’lbelin’i
Mi-am schimbat mândria pe somiera abandonată a unui bordel închis
şi pe scheletul unei biciclete la mâna a doua, veche de 28 de ani
Deşi bătrânii simt plutind în aer mireasmă de iasomie,
eu am adulmecat pe străzile tale putoare de sudoare militaristă şi de rană
De-aş fi izbutit să atrag în apele tale stătute o egretă cu gâtul în V, mai albă ca fetele tale rămase acasă, dar n-am izbutit
Mi-ai purtat prea mult numele pe buze, Lefkoşa, e vremea să-l scuipi…
2006
SĂRUTĂ MOARTEA
Sărută moartea! Sărut-o, aşa încât să ţi se deschidă azalee pe buze
să nu se audă decât o chitară cu sunet plin
scoateţi din minţi o mamă
să cadă în genunchi un tată
iar ţie să-ţi rămână viaţa, cu mirosul sugarilor daţi cu pudră
iar vouă să vă rămână viaţa, cu sângele care se prelinge
dintr-o sticlă spartă, doldora cu lacrimi, proptită-n venă
Sărută moartea! Sărut-o, aşa încât între biberon şi cimitir
să se dezlănţuie o sărbătoare de pomină
trupul să-şi schimbe culoarea, să se zbârcească
sub desfătarea amintirilor
să mă fac de râs cu faima mea
o faimă care stârneşte fiori
pentru că-mi filmez moartea cu propria-mi cameră, gol puşcă,
şi vă înfăţişez, cu încetinitorul, propria-mi moarte
Sărută moartea! Sărut-o, aşa încât să te molipsească ecoul fără eritrocite
să-ţi rămână moştenire pacea divină a revoltatului
da, ardoarea! Sărut-o, sărut-o şi află
că poeţii pribegi gonesc mereu înaintea tuturor, călcând moartea,
deoarece cunosc fluierul lui Pann.
NU POEZIE, CI APĂ
Poeţilor din Cipru
De la Afrodita încoace, insula aceasta a devenit groapa de gunoi a dragostei.
Ori de câte ori ni se mişcă picioarele, prinse-n rădăcinile neamurilor cotropitoare,
se aud trosnind mormane de oase
sub povara noastră
Pământul este atât de greu de mustul morţii
încât singura izbăvire
este apa,
nu poezia!
Până şi pietrele s-au topit din pricina arşiţei
scurgându-se-n râuri şi mări
limbile venetice ne-au pârjolit gurile căscate de invazia sexuală
precum arama topită
Prea multă poezie
pentru o insulă atât de măruntă
opriţi-vă din scris,
plantaţi copaci
sau apă!
STAVRAKONNO , DUPĂ 29 DE ANI
Mamei şi tatei
I.
Prima voastră casă ridicată la locul ei
pentru cei ce se perindau însă pe-acolo, indiferenţi
Şcoala primară s-a transformat în biserică, popa cultivă
nişte ditamai bostanii în curtea din spate
Chiar dacă majoritatea grădinilor se usucă
cele treizeci de izvoare continuă să curgă
II.
Cimitirul e pustiu, de parcă până şi morţii
s-au sculat şi-au pornit pe urmele pribegilor,
cu epitafuri cu tot
Satul ce atârnă pe buza prăpastiei
pare gata să se azvârle-n ea
de nu se-ntoarce, abandonându-i pe cei plecaţi
III.
Pământul e imparţial şi primitor,
Iar cerul nu te întâmpină ca pe un venetic
De vreme ce copacii înfloresc când le vine vremea,
înseamnă că dau rod mai departe,
cei dispăruţi se vor întoarce
şi ne vor surâde...
2003
____________________________
1 Oraşul Nicosia (Cipru), în varianta turcească a denumirii sale.