Curajul rememorării

Curajul rememorării

Europa de Sud Est este ”...acea zonă multietnică, ce prezintă diferențe majore nu numai în ceea ce privește obiceiurile culinare, dar care, în ciuda acestui lucru, se îmbină în mod surprinzător. ”
– Günter Grass

”Vulcanul” ce poartă numele de Balcani

Încercarea de a aduna laolaltă voci literare din țări precum Croația, Serbia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Albania, FYROM/Macedonia, precum și din Bulgaria, România, Grecia, Turcia și Cipru, care au reflectat asupra ”memoriei”, reprezintă un gest nelipsit de îndrăzneală. Pe de o parte din cauza dimensiunii greu de estimat a astfel de inițiative, pe de altă parte și mai ales, din cauza problematicii vaste și a subiectului sensibil, după cum anticipează citatul din Grass. Termenul de ”balcanic” este asociat în continuare cu ”vulcanic”. Țările din regiunea Europei de Sud Est își cultivă diversitatea istorică și și-au dezvoltat identități naționale, etnice bine conturate. Nu există relații de vecinătate intacte. Mișcările naționaliste reprezintă un impediment important în calea eforturilor de integrare într-o zonă europeană de libertate și stabilitate. Spre Bruxelles sunt aruncate priviri pofticioase, însă atunci când vine vorba de vecinii direcți, aceștia sunt tratați cu indiferență.

Tendința de a conota puternic emoțional dezbaterile intelectuale prin apelul la amintiri legate de război, pogromuri, fugă și izgonire se estompează doar treptat. Discursul social este istoricizat în permanență, iar perspectiva asupra istoriei are o puternică dimensiune naționalistă și este înțeleasă adesea ca o istorie a măreției și importanței de odinioară pierdute.

Construcția ”istoriei”

Europa de Sud Est este chinuită de trecutul său. Memoria, formarea identității, concilierea cu trecutul – toate acestea reprezintă în fiecare țară din regiune, fără excepție, o chestiune extrem de controversată. Toate aceste țări au în comun o politică de stat specifică, inclusiv un cadru statal simbolic bine definit. Imaginile istorice etnocentrice predomină. În același timp, argumentele istorice se bucură de o importanță majoră în conflictele politice cotidiene. Istoriografia este caracterizată de referiri la ”nevinovăția organizată” – nu a existat nici un făptuitor, cu toții sunt victimele altora – iar cercetarea istorică și predarea istoriei nu îndeplinesc funcția revelării istorice, ci au rolul de a consolida identitatea națională în conformitate cu standardele dorite.

Astfel, întâlnim în toate țările din Europa de Sud Est o memorie colectivă care corespunde aproape întru totul mijloacelor care deservesc societatea respectivă în a-și atinge scopul de auto-definire. În mod corespunzător, dezbateri publice nu se organizează aproape niciodată și nici discursuri de specialitate nu sunt auzite prea des.

- ”Disidenții” sunt conștienți de riscurile pe care și le asumă.

Antologia ”imposibilă”

Aceste lucruri trebuie știute dinainte pentru a înțelege sensul unei astfel de întreprinderi, care invită autori cunoscuți din țări sud est europene să își asume un act de curaj comun, și anume, să îndrăznească să tematizeze din perspectivă literară anumite experiențe istorice care reprezintă în continuare o preocupare și care sunt puternic conotate emoțional, experiențe care să devină astfel mai ușor de prelucrat.

Cei peste 20 de autori și peste 5o de traducători și-au asumat cu curaj o inițiativă ambițioasă. Pregătirea cuprinzătoare și complexă, organizarea traducerii în limbile tuturor țărilor care au contribuit la proiect și multe alte aspecte nu ar fi putut fi realizate fără implicarea rețelei de Institute Goethe și fără competența acestora în domeniul limbilor străine și al traducerilor. Ediția tipărită a antologiei a apărut în 2010, în numărul 239 al publicației ”die horen”.