Papers, Please!
Lucas Pope I 2013
În jocul video „Papers, please!“, jucătorul intră în rolul unui grănicer al statului autoritar Arstotzka. În punctul de frontieră Kolechia, oamenii așteaptă într-o coadă fără sfârșit să intre în țară. Grănicerii decid pe baza unui ghid, ce persoane pot trece frontiera și ce persoane sunt respinse. Trebuie să verifice dacă datele din documente se potrivesc, dacă oamenii mint sau dacă sunt potențiali teroriști ce pun statul în pericol. Dacă funcționarul se înșeală, poate primi sancțiuni. De exemplu rețineri din salariu, ceea ce ar însemna foamete și boală pentru familia sa. Pe parcursul jocului, regulile devin tot mai complicate, iar istoriile celor care doresc să intre în țară tot mai complexe. Oare bărbatul cu viza de muncă expirată este într-adevăr doar un cap de familie inofensiv? Iar femeia cu pașaportul invalid oare chiar dorește să își viziteze mama bolnavă? Din această poziție de putere a funcționarului, jucătorul este tras într-o parte și în alta între umanitate și frica pentru propria piele.
Jocul „Papers, Please!“ a fost dezvoltat de Lucas Pope de unul singur în anul 2013. Însuși autorul a fost surprins de succesul acestuia. În primul an, jocul a fost vândut în 500 000 de exemplare, fiind de asemenea nominalizat pentru mai multe premii și premiat.
1378(km)
Jens M. Stober I 2010 (Nur Let's Play)
„1378 (km)“ face referire la lungimea frontierei dintre cele două Germanii în trecut. Jens M. Stober, student în cadrul Facultății de Stat pentru Design Karlsruhe a dezvoltat jocul ca o modificare a shooterului Half Life 2, pentru a facilita tinerilor un nou acces la istoria germană. Jocul a iscat o puternică controversă în peisajul media german.
În jocul „1378 (km)“, până la 16 jucători preiau rolul unui grănicer din Germania de Est sau al unei persoane care vrea să fugă din RDG. Soldatul are drept obiectiv împușcarea sau arestarea ”persoanelor care atentează la granița statului”. Refugiații pe de altă parte trebuie să depășească posturile de frontieră și să ajungă în RFG. Jucătorii care preiau rolul de grănicer pot câștiga jocul pe termen lung numai refuzând să execute ordinul de tragere.
În ciuda criticii inițiale virulente și a reproșului de a trata în manieră lipsită de sensibilitate un capitol atât de grav din istoria recentă a Germaniei, încă de la lansarea sa, jocul este foarte apreciat în comunitatea de gaming. A fost descărcat de peste 750.000 de ori și a fost apreciat de publicațiile Computerbild Spiele și Welt drept unul dintre cele mai bune jocuri germane din ultimii 25 de ani.
Escape From Woomera
The Escape From Woomera Collective I 2004 (Nur Let's Play)
Jocul video “Escape From Woomera”, de asemenea o modificare a „Half-Life “, se ocupă de tratamentul aplicat refugiaților. Jucătorul intră în rolul refugiaților din lagărul pentru refugiați din Woomera, cunoscut pentru condițiile sale inumane și închis în anul 2003 după proteste și acuzații în ceea ce privește încălcarea drepturilor omului. Situațiile și caracterele au la bază modele reale.
După ce cererea lor de azil a fost respinsă, jucătorii pot încerca să scape din lagărul din Woomera. Ambele metode sunt extrem de dificile. Determinantă pentru succes este speranța care îi rămâne personajului. Atunci când o misiune, de ex. contrabanda de știri, este încheiată cu succes, nivelul speranței crește. Fără speranță, personajul își pierde capacitatea de acțiune și se vede expus într-o măsură tot mai mare unor probleme psihice, ce îl poate duce până la încercări de sinucidere și ulterior la deportare.
Prin jocul „Woomera“, dezvoltatorul a încercat pe de o parte să atragă atenția asupra condițiilor inumane existente în lagărele de refugiați, iar pe de altă parte să arate faptul că jocurile video, la fel ca și mijloacele media consacrate, au capacitatea de a trata astfel de chestiuni. La fel ca și „1378 (km)“, în anul 2004 jocul a născut un val de indignare în rândul opiniei publice, care acuza dezvoltatorul că bagatelizează tema într-un joc. În prezent, după 14 ani, conținuturile jocului „Escape From Woomera“ sunt mai relevante ca oricând.