| JULIAN | Ce gură frumoasă ai. Ți-a mai zis cineva? Sigur ți-a mai zis cineva. Pun pariu. Sau? |
| MARCO | Unul, da. M-a dat cu ruj. |
| JULIAN | Îți place să te dai cu ruj? |
| MARCO | Mi-a dat o mie de euro. A zis: I am your Daddy. |
| JULIAN | -- |
| MARCO | El a zis așa. |
| JULIAN | Da. Are un handicap? |
| MARCO | Cine? |
| JULIAN | Sora ta, are un handicap? |
| MARCO | Ce? Ai înnebunit? Cum să fie handicapată? E super deșteaptă. Doar c-a uitat. Înainte știa. Dintr-o dată n-a mai știut. Fiindcă la școală se uita tot timpul pe fereastră. Nimeni nu și-a dat seama. Și nimeni nu știe. Nu zi mai departe. Nu-i place. E și aiurea. Totul numai pentru foile alea. Tot timpul e ceva de completat. Bani de chirie, din astea. Nici nu trebuie să știe nimeni. Numai eu știu. Și tu. Deci nu mai spune la nimeni. |
| JULIAN | N-ar putea, nu poate s-o învețe altcineva să scrie? |
| MARCO | Cine? |
| JULIAN | Nu există cursuri? |
| MARCO | Alea costă. N-are bani. |
| JULIAN | Păi cât costă? |
| MARCO | 80. |
| JULIAN | -- |
| MARCO | Mulțumesc. |
| JULIAN | Ei, sigur. Pot să te sărut? |
| MARCO | Ok. |
| Un moment foarte lung, în care nu se vorbește. | |
| JULIAN | N-am vrut să-ți fac rău. |
| MARCO | Nu mi-ai făcut rău. |
| JULIAN | Scuză-mă. Sunt atât de egoist. Vreau să asculți de mine. Știu că nu se poate. |
| MARCO | Nu. |
| JULIAN | Dar eu așa vreau. |
| MARCO | -- |
| JULIAN | Dacă vrei să pleci, du-te. |
| MARCO | Nu vreau să plec. |
| JULIAN | Dacă rămâi doar de dragul meu, pleacă. |
| MARCO | Nu vreau să plec. |
| JULIAN | Ok. Ok. Dacă închiriez o cameră pentru noi, cu pat, și putem să fim împreună tot timpul, dacă îți aduc în fiecare zi de mâncare, dacă o să ai și tu o cheie de la cameră și îți aduc în fiecare zi ceva de mâncare, atunci îmi promiți că nu te mai vezi și cu alții? Îți aduc în fiecare zi sandvișuri și cola și brioșe cu ciocolată, ce zici? |
| MARCO | O cameră adevărată numai pentru mine? |
| JULIAN | Ar fi ok, nu-i așa? Atunci n-o să mă mai înșeli, nu? |
| MARCO | Poftim? |
| JULIAN | Dacă îți aduc în fiecare zi un sandviș, cu șuncă sau cu ouă sau cu șuncă și cu ouă, sau cu ce vrei tu. Atunci n-o să mă mai înșeli, nu? |
| MARCO | Nu. |
| JULIAN | Promiți? |
| MARCO | Da. Și-atunci o să mă iei cu tine? |
| JULIAN | Poftim? |
| MARCO | O să mă iei cu tine. Acasă. |
| JULIAN | -- |
| MARCO | Ce? |
| JULIAN | Ce te-a apucat? Evident că nu te iau la mine acasă. Nici nu mă gândesc. Acolo e soția mea. Și eu nici măcar nu mai locuiesc acolo. Acum locuiesc aici. Cu tine. Să nu mă mai întrebi așa ceva. Ce prostie mai e și asta? |
| MARCO | -- |
| JULIAN | -- |
| MARCO | Prostie? |
| JULIAN | Hei. Hei. N-am vrut să spun asta. Îmi pare rău. |
| MARCO | -- |
| JULIAN | N-am cum să te iau la mine acasă. N-am cum să vă iubesc pe amândoi. Te iubesc doar pe tine. |
| MARCO | Mie nu trebuie să-mi spui cum stau lucrurile. Clar? Clar. |
| JULIAN | -- |
| MARCO | -- |
| JULIAN | Da. Ok. Ai dreptate. Întotdeauna ai dreptate. Va trebui să aleg. Te aleg pe tine. Și o să fim împreună aici. O să am grijă de tot. O să am grijă de sora ta. O să am grijă de cursul ăla al ei. Cel mai important e să avem încredere unul în altul. Ai încredere în mine? |
| MARCO | Da. |
| JULIAN | Acum e bine? |
| MARCO | Da. |
| JULIAN | Hai. Mai aproape. Hai la mine. |
| [...] | |
| MARCO | Tipii ăia. Din bar. Sunt topiți după mine. Se târăsc după mine. Ca bebelușii. Să mor de râs, nu alta. Felul în care se uită. La fundul meu. Mor de râs, îți zic. De unde apar cu toții? Din ce canale or ieși? |
| JENNY | -- |
| MARCO | Mă fac producător de filme porno. Am putea să facem filme porno împreună. Ce zici? |
| JENNY | -- |
| MARCO | Am destul bănet. Acum am atâta bănet, că nu poți să-ți imaginezi. N-ai chef să mergem să bem cocteiluri? Acum? Sau de cazino? Fac cinste. Am atâția bani la mine, că putem să ne facem de cap toată ziua. Vrei? |
| JENNY | -- |
| MARCO | N-ai chef de cazino? Bine. Mergem în orice futută de bodegă din fututul ăsta de oraș. Mă fut în ei câți bani am. Fiindcă arăt bine. Fiindcă sunt sexy. Fiindcă sunt cel mai bun dintre toți. |
| JENNY | -- |
| MARCO | Își închipuie că mă cumpără, dacă îmi face cadouri. Își închipuie că nu trebuie decât să-mi cumpere un ceas. Și pantofi. Din astea pot să-mi cumpăr și singur. Am eu destule lovele. Mi-a spus că mă iubește. Dar eu știu sigur că nu mă iubește. Nici unul din ei nu mă iubește. |
| JENNY | De aia l-ai bătut de era să-l omori? |
| MARCO | S-a gândit că îmi bagă câteva sute în buzunar și rămân cu el toată viața. |
| JENNY | Da. |
| MARCO | Și-a părăsit nevasta. Pentru mine. Să mor de râs, nu alta. |
| JENNY | -- |
| MARCO | Macheta lui. Căcata lui de machetă de oraș. Bucăți i-am făcut-o, țăndări. Atât a rămas din ea. Îți jur că nu mai vrea să mă vadă. Ce-aș fi dat să fiu acolo. Să văd ce față face când o vede. Îți zic, chestia aia contează enorm pentru el. Înțelegi? A lucrat la ea o viață. Trei, sau patru ani. Mamă, ce-aș fi vrut să fiu acolo. Îți jur eu, mă urăște. |
| Pauză | |
| JENNY | Nu te urăște. |
| MARCO | Ce? |
| JENNY | Am fost pe la el. |
| MARCO | Ai fost unde? |
| JENNY | Să-l vizitez. Am stat de vorbă cu el. Am vorbit cu nevastă-sa. A tot întrebat de tine. Spera c-o să-l vizitezi. Spera să mai treci pe la el. Tot timpul a întrebat de tine. |
| MARCO | Și asta ce înseamnă, că ai vorbit cu nevastă-sa? |
| JENNY | Ceva nu e în regulă cu femeia aia. Își ține pumnii așa strânși. Tot timpul. Până i se albesc încheieturile. Uite așa stă, tot timpul. Într-o zi o să sară în aer. Ce-aș da să fiu de față să văd. |
| MARCO | Dacă te mai bagi o dată în treburile mele te omor. |
| JENNY | -- |
| MARCO | Și dacă te mai duci vreodată pe-acolo, așa ca ieri, te omor. N-ai ce să cauți acolo. Ți-am spus foarte clar. N-ai ce să cauți acolo. Nu vreau să vii. N-am nevoie să vii. Nu faci decât să atragi atenția. Îmi strici toată afacerea. Dispari de acolo. Cară-te. Atâta-ți trebuie, îți zic. |
| JENNY | Nu te mai agita cu ăla în mână. |
| MARCO | De ce? |
| JENNY | Pentru că mă enerveză. Și de unde dumnezeu îl ai? |
| MARCO | Mi l-a făcut unu’ cadou. Un polițai. |
| JENNY | E încărcat? |
| MARCO | Normal. |
Născută în 1981, Anne Habermehl, autoare dramatică și regizoare, a studiat scrisul dramatic la Universität der Künste (Universitate de Artă), Berlin. În 2008 a fost invitată să participe la Târgul de piese al prestigiosului festival de la Berlin (Theatertreffen) cu piesa ei Letztes Territorium (Ultimul teritoriu). Piesele ei au fost invitate la Zilele autorilor de la Thalia Theater Hamburg, de la Deutsches Theater Berlin precum și la festivalul Radikal jung (Radical de tânăr) de la Münchner Volkstheater.