MAMA | Du-te-acasă, eşti beat. |
PAUL | Nu se poate, taică-meu a luat puşca din cui. |
TATĂL | Lasă-l să intre. |
PAUL | Salut, Kurt, căcăcios mic ce eşti, Paul e beat, nu e cazul să faci ochii ăştia. |
TATĂL | Încet. Îţi aduc un pahar cu apă. |
PAUL | N-am nevoie de apă. Vreau să fut. Nu aveţi nimic de futut prin casă? |
MAMA | spre Kurt şi Olga Ia duceţi-vă voi doi sus acuma, mâine are să se simtă iarăşi bine. |
PAUL | Aşa o casă mare şi nimic de futut. Ce zici de asta, Olga, surioară. Tu te-ai futut vreodată? |
OLGA | Da. |
KURT | Asta nu-i sora ta. |
TATĂL | Ţi-am adus apa. Şi ţine-ţi gura. Eşti beat. |
PAUL | Mai spune o dată. Beat. Mai am mult până să fiu beat. Tu nu mă cunoşti deloc. |
KURT | Eşti un beţivan ordinar. |
MAMA | Linişte. |
PAUL | lui Kurt Mai spune o dată. Am să-ţi zdrobesc capul de perete. |
KURT | Eşti un beţivan ordinar. |
Paul râde. | |
PAUL | Aşa de mic şi de căcăcios. Pe-ăsta ar trebui să-l bateţi o dată la cur până-i ţâşneşte sângele. Da? |
TATĂL | Poţi să rămâi liniştit aici peste noapte. Poţi să dormi pe canapea. |
PAUL | Pe canapea. |
MAMA | Îţi aducem şi-o găleată la-ndeamnă. |
PAUL | Eu nu borăsc. Fir-ar să fie. Am să dorm sus. La Olga. |
KURT | Nu mai dormi acolo. |
TATĂL | Bea puţină apă şi pe urmă culcă-te. |
PAUL | Mă cac pe apa ta. Bea. Ce vă uitaţi aşa la mine? Căcăcioşilor. |
Vomită. | |
OLGA | Acum devine scârbos. |
KURT | Şi nu-i nici o găleată aici. |
TATĂL | Poftim. Aşa ne trebuie. |
MAMA | Du-te la wc, dacă vrei să vomiţi. |
PAUL | Ah. Covorul. Îmi pare rău, de treaba cu covorul. |
TATĂL | Ceva de curăţat. |
PAUL | Ah. |
OLGA | Mai vine-o repriză. |
Paul vomită. [...] | |
MAMA | Mai avem un an, doi, şi ei pleacă din casă, atunci suntem din nou doar noi doi. |
TATĂL | Îhâm. |
MAMA | Atunci avem din nou timp pentru noi. Şi toată tevatura cu ăştia doi s-a sfârşit. |
TATĂL | Atunci avem tot timpul din lume să ne tâmpim în linişte şi să ne boşorogim. |
MAMA | Încă de pe acum suntem prea bătrâni pentru agitaţia asta cu copiii. La un moment dat vine vremea să se termine cu toate astea. |
TATĂL | Şi pe urmă? |
MAMA | Despre altceva nu mai avem de vorbit? |
TATĂL | Ba da. Dar de când au luat-o razna ăştia doi, noi ne-nţelegem mai bine, ai băgat de seamă? Vorbim mai mult ca-nainte. |
MAMA | Te pomeneşti că numai pentru noi fac ei asta. Ne fac nouă o bucurie, ca doi copii cu adevărat buni. Fac toată maimuţăreala şi tot teatrul ăsta pentru noi, fac pe tâmpiţii, transformă casa în balamuc, îl mai invită şi pe prietenul lor Paul, ca să joace şi el, şi numai pentru ca noi doi, bătrânii, să avem ceva de făcut. [...] |
KURT | citează Există forţe opuse. Acelea care contribuie la naşterea lucrurilor se numesc tensiune şi luptă, în vreme ce acelea, care duc la incendiul mondial, se numesc armonie şi pace. |
Olga şi Kurt stau în întuneric în faţa lui Paul. | |
PAUL | Ce vreţi de la mine? |
OLGA | Ţi-o spunem o dată cu frumosul. Cară-te. Împachetează-ţi tot calabalâcul şi cară-te. |
PAUL | Altfel ce? Altfel îl aduci pe fratele tău mai mare? Rămân aici, părinţii tăi m-au invitat. |
OLGA | Pe invitaţia asta poţi să te caci. Noi nu te vrem aici, aşa că valea. |
PAUL | Nu. |
OLGA | Ţi-am spus-o o dată cu frumosul. Dacă mâine mai eşti aici, trecem la fapte. |
JOHANN | Nici eu. Eu – mie, cred că nu mi-e prea bine. Îmi vine să, cred că, acum – |
(Se ridică și o ia spre toaletă.) | |
HENNING | Nu trebuie să țipi. Nu-ți fac nimic. |
JOHANN | Ar fi putut să se-ntâmple și altundeva, dar am cunsocut-o în toaletă la femei. Plină de borâtură pe top și cu părul vâlvoi stătea pe vine într-un colț, nu tocmai apetisantă. Deasupra ei stâtea omul ăla descheiat la pantaloni. |
(Cu o lovitură de pumn în față îl doboară pe Henning la pământ.) | |
HENNING | Hei, asta-i toaleta pentru femei, nu puteți să – |
(Își pierde cunoștința.) | |
JOHANN | De regulă nu sunt violent, dar există situații când mă lasă nervii. |
LENA | E noapte. Am reușit să scap din pădure și s-ajung până la marginea autostrăzii. Sunt goală, rochia mea e ruptă și zace undeva la oarecare distanță de chiloții mei făcuți ferfeniță pe ace de brad în pădure. Omul care vrea să mă violeze e în spatele meu, farurile mașinilor mă orbesc, alerg până pe carosabil, încerc să opresc o mașină, omul din spatele meu zbiară, că să mă opresc, mă apucă de păr, părul se desprinde de pielea capului meu cu un zgomot brutal, alerg, mașinile trec pe lângă mine, sunt un semafor pe verde, gândesc, și privesc fețele goale pe dinăuntru ale oamenilor, oameni care se tem de corpul meu gol, în fond însă eu sunt aceea căreia îi e frică, luna sclipise în spate în pădure pe lama cea lată, ăsta-i un cuțit de bucătărie, tipul îmi gâfâia la ureche și s-a înecat de râs, eu cad, genunchii mei scârțâie pe asfalt, mașinile fac un arc de cerc ca să ne evite, eu îl aud din nou în spatele meu și știu că n-am să reușesc. Un stol de păsări negre se prăvălesc din cer și țipătul lor strident sfâșie aerul, o caroserie întunecată din oțel special licărește și mașina cea grea frânează. Dinspre scaunele din piele întoarsă prind privirea unui bărbat, are părul făcut cu fixativ, mă gândesc eu, în timp ce el conduce în spatele meu pe banda de refugiu. |
JOHANN | N-a țipat tare, dar a fost o pauză între cântece, am auzit strigătul în timp ce mă îndreptam spre toaleta bărbaților. |
LENA | Cu o lovitură năprasnică, el îi sparge fața urmăritorului și-l aruncă peste balustradă, astfel încât acela rămâne fără cunoștință. Eu îmi agăț corpul însângerat de costumulu lui din stofă tare, degetele lui ating prudent umărul și părul meu, farurile trec pe lângă noi și ne luminează, și degetele lui tremură ușor. Asta a fost nunta noastră. N-am avut de ales. Pe bancheta lui din spate m-am prăbușit. Mai târziu l-am văzut printre gene, cum conduce mașina cu o mână pe volan, cu cealaltă pe coapsa lui goală, cămașa îi atârnă peste chiloți, și o bucată de față în oglinda retrovizoare, fâșii de lumină de la mașinile venind din sens opus trec în partea cealaltă. Eu zac în spate pe pernele moi, goală în costumul lui, în nas am mirosul de piele întoarsă și parfum bărbătesc scump, și degetele mele de la picioare se joacă cu maneta de la geam. |
JOHANN | Ești trează? |
LENA | Nu prea mă simt așa. |
JOHANN | Merge? Vrei să te ridici? |
LENA | Nu știu. Acum îți aparțin ție. |
JOHANN | E ceva. Astăzi am pierdut totul. |
LENA | L-ai omorât? |
(Johann ridică din umeri.) | |
JOHANN | (Lui Henning.) Bă. |
(Îl lovește pe Henning ușor peste față. Henning se ridică în capul oaselor.) | |
HENNING | Ce? |
JOHANN | Maturizează-te odată. |
HENNING | Îmi cer scuze, n-am auzit ce-ați spus adineaori. |
JOHANN | Și încheie-te la pantaloni. |
HENNING | O. Iertare. |
(Johann vrea să plece.) | |
LENA | Vrei să pleci? |
JOHANN | Nu e bine aici. |
LENA | Mă iei cu tine? Acolo afară se află – te rog. |
(Johann ridică din umeri și dă din cap că da.) | |
Unde mergem? | |
JOHANN | În clipa asta sunt un pic dezorientat. |
LENA | Atunci să mergem acasă. |
JOHANN | Da. Acasă. |
Lette | De ce se duce Karlmann la congres? |
Scheffler | Şi de ce nu dumneavoastră, ştiu, ştiu. Domnule Karlmann, vreţi să ne lăsaţi puţin singuri, o să fie o discuţie între patru ochi. (Către Lette.) Vreţi nişte fructe? Ştiu foarte bine cum vă simţiţi, dar la ce v-aţi aşteptat? |
Lette | La ce m-am aşteptat? |
Scheffler | Da, spuneţi dumneavoastră. |
Lette | Să mă duc la congres şi să prezint ştecherul nostru pentru curent puternic. Eu, nu un bricoleur oarecare. |
Scheffler | Cum vă imaginaţi treaba asta? Cum ar urma să se întâmple, concret? |
Lette | Foarte simplu, câteva diapozitive, ceva grafică, animaţie, am mai văzut aşa ceva, ştiu cum se face. |
Scheffler | Dar ce credeţi dumneavoastră, de ce facem noi asta? Congresul ăsta stupid şi toată tevatura. |
Lette | Ca să vadă lumea că am lucrat bine şi ca să ne cunoască produsele. |
Scheffler | Ca să le cumpere. |
Lette | Da, din partea mea, ca să le cumpere. |
Scheffler | Să le cumpere, să le cumpere, să le cumpere, nu din partea mea. |
Lette | Da, şi? |
Scheffler | Să le cumpere. |
Lette | Da, corect. |
Scheffler | Ar trebui să vindeţi ştecherul pentru curent puternic. |
Lette | Atunci îl vând şi gata. |
Scheffler | S-ar zice că vorbiţi serios. |
Lette | De ce nu? |
Scheffler | Dar trebuie să vă fie clar că – |
Lette | Ce? |
Scheffler | Nu se poate să nu ştiţi că – |
Lette | Ce anume să ştiu? |
Scheffler | Că e complet imposibil. |
Lette | Aha. De ce? |
Scheffler | Nu ştiţi –? |
Lette | Nu, ce anume? |
Scheffler | Nu v-a spus nimeni până acum? |
Lette | Habar n-am. |
Scheffler | Nu se poate, iar una din chestiile alea pe care tocmai eu trebuie să le rezolv. |
Lette | Ce? |
Scheffler | Înainte mă gândeama aşa, ca şef, am pe cineva în anticameră, o secretară sau aşa, şi se ocupă ea, ea răspunde la telefon pentru mine, ea îmi primeşte corespondenţa şi o rezolvă, aşa credeam, eu sunt şef pentru ca alţii să facă munca şi eu mă concentrez pe lucrurile esenţiale. Când colo, eu stau cu dumneavoastră, aici. |
Lette | Mă tem că nu vă-nţeleg. |
Scheffler | Dar poate că tocmai ăsta-i esenţialul. |
Lette | Ce anume? |
Scheffler | Că, dintre toţi oamenii, tocmai eu trebuie să vă spun că faţa dumneavoastră nu merge. Că eu îmi asum răspunderea şi astăzi fac un lucru care chiar lasă urme adânci. Poate că nimeni altcineva nu e în stare de asta, ci numai un şef. |
Lette | Faţa mea? |
Scheffler | Nu v-a mai spus-o nimeni? |
Lette | Nu. |
Scheffler | Dar aveţi o soţie. |
Lette | Staţi puţin, nu înţeleg – |
Scheffler | Nu e de nasul dumneavoastră, dacă înţelegeţi de glumă. Nu înţelegeţi? Ei da, vă-nţeleg. Cu faţa aia nu puteţi să vindeţi nimic. |
Lette | Care faţă? |
Scheffler | Nu vreţi să luaţi din fructele astea? Nu? |
Lette | Ce-are faţa mea? |
Scheffler | Mama dumneavoastră mai trăieşte? |
Lette | Ce treabă are mama mea acum? |
Scheffler | Poate ar fi ea în stare să vă spună de unde vine asta. |
Lette | Mama mea nu poate să explice absolut nimic. |
Scheffler | Sau soţia dumneavoastră, în fond, ea v-a ales. Vorbiţi cu ea, astăzi vreau să terminăm mai devreme. Discuţia cu dumneavoastră m-a terminat. Acum nu faceţi faţa asta. |
SÜDEL | A sunat diriga ta. |
Nimic. | |
Ai ceva să-mi spui? | |
BENJAMIN | Nu. |
SÜDEL | De ce nu mai putem să vorbim, așa ca înainte? |
BENJAMIN | Niciodată n-am putut să vorbim. Te-am mințit, ca să nu fii tristă. |
SÜDEL | Diriga ta spune că de câteva săptămâni n-ai mai apărut pe la ore. |
BENJAMIN | Nu-i adevărat. Doar la înot n-am fost. |
SÜDEL | De ce? |
Benjamin ridică din umeri. | |
Se pare că ai spus că ai sinuzită. | |
BENJAMIN | Știu. |
SÜDEL | Ai sinuzită? |
Benjamin ridică din umeri. | |
Atunci de ce vii cu povești din astea? | |
Benjamin ridică din umeri. | |
E vorba de droguri? | |
Benjamin se uită. | |
Benjamin, te droghezi? | |
Benjamin râde scurt. | |
A trebuit să-i promit lu' profa ta că săptămâna viitoare te duci. | |
BENJAMIN | Nu mă mai duc niciodată la înot. |
SÜDEL | De ce? Ce s-a-ntâmplat? |
BENJAMIN | Nimic. |
SÜDEL | Te supără ceilalți copii? |
BENJAMIN | Nu sunt copii. Îmi scrii și mie o scutire? |
SÜDEL | Probabil. Dar trebuie să știu de ce. |
Benjamin ridică din umeri. | |
Ce să-ți scriu în scutire? Că sinuzită n-ai. | |
BENJAMIN | Mi se pare scârbos, de ce trebuie să explic chestia asta? |
SÜDEL | Pentru că vrei să-ți scriu o scutire. |
BENJAMIN | Oricum nu mă-nțelegi. |
SÜDEL | Ți-e frică să nu te-neci? Vorbesc eu cu proful, poate te lasă să înoți la margine, ca să ai de ce să te apuci dacă te duci la fund. |
BENJAMIN | Nu mă duc la fund. |
[...] | |
SÜDEL | Sau e o chestie sexuală? Uite, putem să vorbim despre asta. |
BENJAMIN | Sexuală? |
SÜDEL | La vârsta ta, băiații mai au câteodată erecții necontrolate, pot să-mi imaginez că e neplăcut, de față cu ceilalți. |
BENJAMIN | Nu am erecții necontrolate. |
SÜDEL | Poți să-mi spui dacă e vorba de așa ceva, sper că știi asta. |
BENJAMIN | Și atunci o să scrii așa în scutire: Fiul meu nu poate participa la orele de înot din cauză că are erecții necontrolate. |
SÜDEL | Nu. Bineînțeles că nu. Atunci o să scriu sinuzită. |
BENJAMIN | Scrie așa: Din motive religioase. |
SÜDEL | Ce? |
BENJAMIN | Că orele de înot lezează sentimentele mele religioase. Gata. |
Marius von Mayenburg (n. 1972 la München) și-a început cariera, precum și durabila sa prietenie cu regizorul Thomas Ostermeier, la legendara Baracke de la Deutsches Theater Berlin. S-a afirmat, ca dramaturg, cu piesa Feuergesicht (Chip de foc), tradusă cu promptitudine în peste 20 de limbi, inclusiv chineza, japoneza, coreana. A scris între timp aproape 20 de piese de teatru și radionofonice. Lucrează și ca traducător (Shakespeare, Sarah Kane, Martin Crimp ș. a.) și regizor.