Text 3
„Mă uit la corpul meu dezbrăcat“
Trebuie... trebuie... trebuie să fii cel mai bun la școală, trebuie să mergi la cea mai bună facultate, trebuie să ai cel mai bun job, trebuie să ai cea mai frumoasă nevastă, trebuie să ai o mașină, trebuie să ai două mașini, trebuie să ai trei mașini, trebuie să ai o casă, trebuie să ai o casă la țară, trebuie să ai o casă de vacanță în Toscana, trebuie să ai un concern multinațional, trebuie să ai două concerne multinaționale, trebuie să le fuzionezi trebuie să ai 40.000 de angajați, trebuie, trebuie, trebuie, TREBUIE!!!
Nu trebuie nimic, nu trebuie absolut nimic, nu mai vreau să țin pasul. Zic stop joc. Poftim? Da, sunt un outsider. Poftim? Sunt un pustnic? Da, mă număr printre cei mai celebri pustnici ai tuturor timpurilor. Robinson Crusoe, 20 de ani pe insulă, contele de Monte Cristo, 17 în pușcările, Tarzan, toată viața lui în junglă. În comparație cu asta 8 ani de zile nu reprezintă nimic, dar absolut nimic, 8 ani e de două ori George W. Bush, e o nimica toată. Bine, Tarzan o are pe Jane, Robinson Crusoe îl are pe Vineri, iar contele de Monte Cristo are și el pe cineva, nu mai știu, a, preotul ăla care vine la el în celulă și îl învață scrimă.
Și am... zece degete la picioare.
Degetele arată ca o armată în miniatură, ca o echipă de gimnastică în care toți s-au aliniat în scara măgarilor.
Mama |
Știți, eu nu mai știu ce să mă mai fac cu el. |
„Să mă fac cu el.” Cu mine nu poți să faci absolut nimic. Sunt rezistent la a face. În sfârșit, fluierul piciorului este păros și dacă apropii o brichetă aprinsă, părul se ondulează și se pârlește și iese un miros care depășește orice putoare.
Mama |
Nu mai iese absolut deloc din cameră, decât atunci când... mă rog, știți la ce mă refer... mă rog, mă refer la nevoi... |
Păi doar trebuie să mă duc și eu din când în când la veceu. Orice om trebuie să meargă din când în când la veceu. Numai în filmele de la Hollywood nu trebuie să meargă nimeni niciodată la veceu. Sunt convins că și Arnold Schwarzenegger trebuie să meargă la budă, înainte sau după ce a killărit pe câte unul. Iar pe veceu îți vin gânduri aiurea. Îți vezi propriul corp și te întrebi dacă e al tău.
(...)
Video 3
„OC Hikikomori episodul 3 – Oh it's a feh“
H: |
Alo? |
Rosebud: |
Alo? |
H: |
N-am mai făcut asta pe Skype. Mă auzi? |
Rosebud: |
Mă auzi? |
H: |
Mă auzi? |
Rosebud: |
Mă auzi?
Alo? La tine funcționează? |
H: |
Da. Numai că se aude de parc-ai fi Godzilla. |
Rosebud: |
Așa vorbesc mereu. |
H: |
Serios? |
Rosebud: |
Era o glumă. |
H: |
Smily. |
Rosebud: |
Pe de altă parte ai ceva din Darth Vader. |
H: |
Cool. Puterea să fie cu tine. |
Rosebud: |
Ce chestie totuși ce poate să facă tehnica, nu? |
H: |
Dar o soluție împotriva mătreții încă n-a găsit. |
Rosebud: |
Tu ai mătreață? |
H: |
Nu. |
Rosebud: |
Eu răcesc de multe ori când ies la plimbare. Mă plimb enorm de mult. Tu la fel? |
H: |
Eu nu prea ies. |
Rosebud: |
Pe bune? |
H: |
Da. |
Rosebud: |
Mie îmi place să ies pe afară. Poate ar trebui să încerci. |
H: |
Ce să fac afară? Afară nu-i cu mult mai bine decât aici înăuntru dar aici înăuntru măcar știu ce e aia sus și jos. |
(...)
Song
Silence is Golden
Vreau să-mi formez buzele pentru a exprima o vocală, dar nu iese decât o deformare grotescă, o imitație a unei guri omenești. Vreau să zâmbesc, dar nu-mi iese decât o grimasă. Vreau să-mi deschid gura și să mă aud vorbind. Vreau să mă aud că spun cum mă simt, ce gândesc despre vreme, ce vreau să mănânc. Vreau să mă aud pe mine însumi cum îi spun fetei cu părul roșcat: hei, toată noaptea am stat treaz și m-am gândit la tine. Iar acum așează-ți capul în poala mea și mișcă-te în măsură de trei pătrimi.
Dunărea, atât de albastră, atât de albastră.
Video 7
„Forul meu interior“
Ce-i asta?
Ăsta e forul meu interior.
Dar ce mic e.
Până acum n-a avut nici o șansă să crească.
Oare ar putea, la cât e de mic?
Până nu-ncerci nu știi.
Mi-e frică să nu-l stric.
Vrei să te sun?
Te sun eu.
Când?
La un moment dat.
Ok.
Dunărea, atât de albastră...