Practicile trecutului în ajutorul ecologiei de mâine

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Unprejudiced” cu sprijinul Programului Parteneriatului Estic și al Ministerului Federal de Externe al Germaniei în ianuarie 2022.

Autoare:
Carolina Buimestru
Anna Vasina 

Republica Moldova și locuitorii săi au păstrat obiceiurile casnice strâns legate de parcursul firesc al naturii, ceea ce am numi noi astăzi abordări eco. Tehnicile sunt numeroase, însă în acest acest articol ne propunem să discutăm doar despre două dintre ele. Vom descoperi tehnica sortării implementată de sovietici la Bălți prin mărturiile jurnalistului Mihail Mester și tehnica originară din zona rurală, adaptată și practicată la bloc, de către Lilia Curchi, jurnalistă pe teme de mediu, locuitoare a orașului Chișinău. 
 

Sortarea deșeurilor – o inițiativă sovietică uitată la Bălți

Una dintre tehnicile implementate în trecutul sovietic al țării noastre a fost sortarea deșeurilor după categorii: maculatură, metale, sticlă, menajere. Proiectul implementat la nivel unional prin anii 1960, încuraja participarea tuturor categoriilor de vârste, oferind studenților și elevilor (pionierilor) bunuri și premii la nivel de instituții, iar celor maturi – recompense bănești în schimbul materiei prime, ocazional abonamente la cărți deficitare sau chiar zile libere, scrie lenta.ru.

Din amintirile jurnalistului Mihail Mester, originar din Bălți, aflăm că s-a desfășurat un proiect de acest gen, însă foarte vag, anume o încercare de a sorta deșeurile la nivel de populație fără a include vreun tip de remunerare ca în cazul punctelor obișnuite de colectare. În lipsa unei infrastructuri bine puse la punct și a informării practic inexistente prin canalele de comunicare, inițiativa dată a eșuat în mai puțin de un an de la implementare, fără a lăsa urme vizibile în deprinderile sustenabile a bălțenilor și cu atât mai puțin în sursele media de pe timpuri. Mihail sugerează că întreaga poveste a sortării deșeurilor a migrat în uniune din Republica Democrată Germană (1949-1990), ceea ce ar putea fi un scenariu destul de realist, având în vedere faptul că în acea perioadă acolo deja exista acest sistem de sortare numit SERO, conform datelor oferite de sursa germană Amherst College Global Education.

Acest proiect pilot a fost conceput la Leningrad, menit să fie implementat și testat în orășelul industrial Bălți, din Moldova (pe atunci RSSM), conform datelor oferite de site-ul bm.digital. Acest proiect a fost abandonat, însă din ceea ce ne-a comunicat jurnalistul, acest proiect a lăsat în urma sa lecții utile despre cum să facem în prezent un sistem funcțional de colectare separată a deșeurilor. Eșecul s-a datorat faptului că s-a neglijat la modul serios tot ceea ce numim astăzi ecologie, de dragul ideologiei și atributelor sale de manifestare, a concluzionat Mihail Mester.

Compostarea redescoperită în orașul Chișinău

O adevărată tehnică a trecutului aplicată în oraș este compostarea. Cu adaptările necesare condițiilor de la bloc este practicată de către Lilia Curchi, jurnalistă de mediu și locuitoare a orașului Chișinău. Această tehnică a văzut-o anterior la părinții săi în sat, ca o moștenire din generație în generație. Ea consideră compostarea o soluție pentru micșorarea volumului de deșeuri care ajunge la groapa de gunoi de la Țânțăreni. A demonstrat cum sortează deșeurile de bucătărie, precum coji de cartofi, ceapă, morcov, banană.

Peste deșeurile de bucătărie ea presară un strat de tărâțe numite Bokashi. „Acestă târâță Bokashi este prelucrată cu o substanță în bacterii care ajută la fermentare și îl obțin de la colegii de la inițiativa Ask a Worm. Oricine o poate procura de la ei la prețul modest de treizeci de lei pentru o cantitate mare care va rezista mult timp” susține protagonista. Pentru a echilibra nivelul de umiditate pune în straturi frunze de flori de cameră și carton. 

După ce umple găleata, o închide ermetic și lasă deșeurile să fermenteze în casă 2-4 săptămâni. „Cu cât mai mult cu atât mai bine, pentru că odată ce stadiul lor de fermentare este mai avansat, rozătoarele nu se vor mai aduna în jurul recipientului” a mai adăugat Lilia. 
Printre provocările cu care s-a confruntat protagonista când a început să composteze se numără următoarele: să convingi membrii familiei să separe deșeurile biodegradabile de celelalte, să găsești loc pentru recipientul de compost, să găsești și să cumperi Bokashi, dar cea mi mare încercare rămâne să găsești locuri de colectare pentru aceste deșeuri în proces de fermentare. Aceasta din urmă este o provocare destul de mare întrucât lipsește infrastructura. “Sunt câteva lăzi de compost în tot orașul și dacă nu ai norocul să fie aproape de casa ta, trebuie să mergi cu taxi de exemplu sau să găsești o modalitate de a duce aceste resturi la groapa sau lada de compost.” a afirmat ea. În sectorul în care locuiește este un spațiu destul de accesibil, îngrijit de asociația obștească „Speranță și sănătate”. Cu toate acestea, Lilia recunoaște că e nevoie să-ți dedici timp pentru a ajunge aici în timpul orelor de program.

În pofida tuturor piedicilor, Lilia Curchi îndeamnă toți doritorii și iubitorii de mediu să înceapă a composta, în special celor ce au casă la curte și își pot amenaja o ladă proprie pentru compostare. Locuitorilor de la bloc le recomandă să înceapă să selecteze separat deșeurile și, dacă le este comod, să le ducă la cel mai apropiat centru de colectare în vederea compostării. Autorităților locale le recomandă să faciliteze compostarea pentru cetățeni prin crearea infrastructurii necesare, aceasta fiind o soluție pentru a micșora volumul de deșeuri care se adună la rampa de gunoi și de a transforma resturile menajere în îngrășământ pentru spațiile verzi și grădini.