Acces rapid:
Mergi direct la conținut (Alt 1)Mergi direct la navigarea secundară (Alt 3)Mergi direct la navigarea primară (Alt 2)
 Games and PoliticsSunset © Auriea Harvey & Michaël Samyn (Tale of Tales), 2015

Games and Politics

Pe 5 octombrie 2018, Goethe-Institut deschide porțile noului său sediu cu expoziția interactivă de jocuri video Games and Politics. Evenimentul reprezintă preludiul unei axe prioritare care se va ocupa de sfera Games și Gaming și de rolul și relevanța socială a acestui fenomen.

18 jocuri video (16 care pot fi jucate și două în versiunea „Let’s Play“) îi invită pe vizitatori să joace și să reflecteze asupra rolului jocurilor. Ele sunt completate de trei documentare pe această temă. Jocurile abordează, în plan artistic, tematici precum critica mijloacelor media, migrația, raporturile de putere, rolul sexelor și militarismul.

Nu trebuie uitat nici planul dezvoltării și utilizării jocurilor și acțiunea politică prin intermediul jocurilor video. Aproape toate jocurile prezentate sunt lansate pe o piață, dincolo de marea industrie a jocurilor de divertisment.

Jocurile video s-au poziționat deja de multă vreme ca o formă proprie de artă. Artiștii folosesc acest mediu pentru a supune analizei modul de funcționare și limitele jocului. Designerii de jocuri se orientează spre noi tematici și grupuri țintă. Iar marile muzee descoperă jocurile de calculator ca bunuri culturale, care trebuie colecționate și păstrate. Expoziția organizată de Goethe-Institut în colaborare cu Centrul pentru Artă și Media (Zentrum für Kunst und Medien ZKM) pe baza expoziției ZKM „Global Games“ investighează modul în care jocurile video își desfășoară potențialul politic și ridică întrebări în ceea ce privește posibilitățile și limitele genului de a dezvolta o poziție contrară în cadrul industriei de divertisment.
 

Expoziția Games and Politics


Expoziție interactivă de jocuri video

Expoziția „Games & Politics“ va putea fi urmărită în perioada 05.10.-21.10.2018 în noul pavilion cultural al Goethe-Institut București.

Ore de vizitare:
luni-vineri, orele 15-20
sâmbătă, orele 11-18


Adresă: Calea Dorobanților 32, București 010573

Jocuri în funcție de categorie:

Jocurile video ca posibile comentarii la evenimente politice reale

Opinii

Madrid 

Gonzalo Frasca | 2004

“MADRID” este un joc video care abordează actele de terorism care au avut loc la Madrid în anul 2004. Jocul a fost dezvoltat și publicat în 2004 de Gonzalo Frasca, la numai două zile după atentate. Obiectivul jocului este de a comemora victimele atentatelor din Madrid și din alte orașe lovite de acte de terorism. 

Un ecran mut prezintă un grup de oameni ce țin în mână lumânări aprinse. Oamenii poartă tricouri cu inscripția "I Love Madrid", "I Love New York" și "I Love Baghdad". Jucătorul trebuie să facă clic cu mouse-ul pe cât mai multe lumânări, fiecare clic accentuând flacăra lumânării. Scopul este de a genera cât mai multă lumină.

Frasca a dorit să dezvolte astfel mai departe conceptul de „newsgaming“, respectiv jocurile video ca o completare sau extindere a știrilor. El consideră aceste Newsgames drept echivalent contemporan al caricaturilor din ziare.
 

The Cat and the Coup

Peter Brinson and Kurosh Vala Nejad | 2011
 

În jocul documentar “The Cat and the Coup”, jucătorul intră în rolul pisicii lui Dr. Mohammed Mossadegh, cel dintâi prim-ministru ales în mod democratic în Iran. În vara anului 1953, CIA a înscenat o lovitură de stat, pentru a-l destitui. Jucătorul declanșează amintirile lui Mossadegh despre evenimentele de impact din viața sa, care i-au pregătit prăbușirea, prin împingerea unor obiecte de pe rafturi, deranjarea hârtiilor sale, sărituri în poala sa sau zgârieturi. Atât designul de Gameplay, cât și conceptul vizual ilustrează în metafore inteligente ascensiunea și prăbușirea politicianului.

Jocul a fost dezvoltat cu sprijin din partea The Advancing Scholarship for the Humanities and Social Sciences și a Game Innovation Lab din cadrul University of Southern California și scos pe piață în anul 2011.
 

Yellow Umbrella
 

Awesapp | 2014

Jocul tip puzzle „Yellow Umbrella“, care se joacă pe smartphone ca aplicație, abordează protestele studențești din Hong Kong din anul 2014, unde s-a militat pentru alegeri libere și împotriva guvernării centralizate chineze. Jucătorul ia parte la demonstrațiile pro-democratice și se apără, fără a face uz de violență, de polițiștii care aruncă gaze lacrimogene, de bătăușii triadelor sau de CY Leung, șeful controversat al guvernului, în costum de lup. Fiind un demonstrant care nu face uz de forță, jucătorul nu poate ataca, însă are la dispoziție umbrele, bețigașe parfumate și fructe durian urât mirositoare pentru a se apăra. Jocul a fost realizat de firma de dezvoltare de app-uri Awesapp Limited din Hong Kong.
 

Jocuri video ca reflexie a alianței dintre război și industria de divertisment

TEMATICĂ MILITARĂ

Killbox

Joseph DeLappe with Malath Abbas, Tom Demajo and Albert Elwin of Biome Collective | 2016


 „Killbox“ este un joc online și o instalație interactivă, care abordează în mod critic natura războiului cu drone și consecințele acestuia. Investighează utilizarea tehnologiei pentru transformarea și extinderea puterii politice și militare, și abstractizarea actului de a ucide prin virtualizare. "Kill Box" este expresia militară a unei secțiuni din cadrul unei rețele de coordonate, care este definită în planificarea unei misiuni pentru o distrugere țintită. Jucătorii sunt implicați într-un mediu virtual fictiv ca piloți de drone, operând atacuri în Waziristanul de Nord din Pakistan. Ei sunt puși în fața unor decizii morale.
Lucrarea reprezintă o colaborare internațională a artistului și activistului stabilit în SUA Joseph DaLappe și Biome Kollektiv din Dundee, Scoția, din care fac parte, printre alții, și artiștii și dezvoltatorii de jocuri Malath Abbas, Tom Demajo și Albert Elwin.

 

Unmanned

Molleindustria and No Media Kings | 2012

În cazul jocului video online “Unmanned”, dezvoltat în anul 2012 de Molleindustria și No Media Kongs, protagonistul nu este un soldat tipic în cadrul unui joc de război. În loc să ia parte la lupte terestre pline de acțiune, acesta comandă o dronă de la de la distanță, iar la finalul turei sale se întoarce la viața sa normală din suburbii.

Jocul, desfâșurat în paralel pe două ecrane, prezintă viața profesională și viața de zi cu zi a protagonistului. Jucătorul îl navighează pe protagonist prin ambele planuri, iar interfața simplistă care îi stă la dispoziție seamănă cu cea cu care protagonistul comandă drona.

Conflictul pe care soldatul trebuie să îl gestioneze are loc în mintea acestuia. Simpla apăsare a unui buton poate avea consecințe fatale la celălalt capăt al lumii. În același timp, jucătorului i se arată absurditatea acestei maniere uzuale de a purta un război, de ex. prin faptul că acesta primește puncte dacă nu se taie dimineața la bărbierit, și nu pentru „Headshots“ ca în jocurile uzuale de război.
 

This War of Mine 

11 bit studios | 2014


 „This War of Mine“, lansat în anul 2014 de studioul de dezvoltare „11 bit studios“ din Varșovia, Polonia, inversează perspectivele jocurilor de război. Jucătorul se regăsește într-o zonă de război imprecis definită și trebuie să asigure supraviețuirea în ruine a unui grup de trei civili. Nu există niveluri, nu există highscores – singurul obiectiv este de a supraviețui până la finalul războiului.

Deseori jucătorul se află în concurență cu alți supraviețuitori. Pentru a obține suficientă hrană, medicamente și alte resurse pentru grup, jucătorul se confruntă cu dileme tot mai dificile. Să confiște merindele unei perechi mai în vârstă, pentru ca propria echipă să aibă în sfârșit ceva de mâncare? Să sacrifice un prieten pentru a salva un membru al familiei? Să ajute o femeie să se apere de un soldat beat, punându-și astfel propria viață în pericol?

„This War of Mine“ nu prezintă un scenariu alb-negru cu un inamic clar. În situațiile extreme, binele și răul se împletesc, limitând libertatea de acțiune și făcând aproape imposibilă păstrarea integrității morale.

 

Jocurile video pun în discuție prejudecățile legate de rolurile de gen

Perspective multiple

Perfect Woman 

Peter Lu & Lea Schönfelder | 2014

Jocul „Perfect Women“ tratează prin joc așteptările diferite și deseori contradictorii pe care societatea le are față de rolul femeii.

Jucătorul parcurge viața unei femei din burta mamei și până în groapă, împărțită în diferite capitole. La începutul fiecărei acțiuni, jucătorul poate alege din patru opțiuni cu diferite grade de dificultate. Propunerile de roluri acoperă o paletă largă de clișee: de la prințesă (dificultate medie), până la roluri mai atipice, precum Pro Gamer (ușor) sau ministru de externe (greu).

În continuare, prin intermediul funcției Kinect, prin propriile sale mișcări, jucătorul trebuie să îndoaie personajul ales în pozițiile cerute de simulator - ceea ce nu este deloc ușor, în funcție de rolul ales. Jucătorul poate astfel simți pe propria sa piele faptul că fiecare rol de femeie impune ca persoana respectivă să se contorsioneze mai mult sau mai puțin pentru a-l îndeplini. În același timp, jocul permite fiecărui jucător să creeze versiunea sa de „Perfect Woman“, alcătuită din numeroase fațete diferite.
 

Dys4ia  

Anna Anthropy | 2012


“Dys4ia” este un joc Flash conceput de Anna Antrophy, cu inserții autobiografice. Jocul tratează propria sa poveste ca femeie transgender și terapia hormonală. Jocul este o reflecție artistică a experienței sale personale și nu este gândit ca joc de empatie.
Designul clasic 8Bit-Game este voit modest. Fiecare level este un puzzle simplu. Prezentarea este păstrată într-o notă abstractă. Câteodată, jucătorul nu trebuie decât să se deplaseze în joc. Comenzile se dau pur și simplu cu tastele-săgeți. Cu ajutorul acestora, jucătorul se deplasează prin mai multe niveluri și descoperă astfel lumea experiențială Anthropy sub forma unui Puzzle-Game.

 

Coming Out Simulator

Nicky Case | 2014


Jucătorul începe o discuție pe Messenger cu un alter ego virtual al lui Nicky Case. El coordonează discuția prin intermediul opțiunilor de întrebări puse la dispoziție, aflând astfel pas cu pas istoria propriului Coming Out în fața părinților săi.

Există tot mereu pasaje mai lungi, în care jucătorul nu se poate decide pentru un anumit parcurs al discuției. Sau cele trei opțiuni disponibile nu corespund direcției pe care jucătorul ar dori să o dea discuției. În această dinamică a discuției, jucătorul este captiv între personajul fictiv Nicky și părinții săi conservatori.  Un joc aflat la granița povestirilor interactive.

 

Jocurile video ca instrumente de autoreflecție

Critică la adresa mijloacelor media

Phone Story

Molleindustria I 2011


“Phone Story”, dezvoltat în anul 2011 de colectivul „Molleindustria“, cunoscut pentru nota sa critică, abordează prin intermediul jocului pentru smartphone, în manieră critică, procesele economice din spatele apariției acestor aparate. Jocul tratează în manieră critică condițiile de producție și originea materialelor folosite în producția de smartphone-uri. Sub fața strălucitoare a smartphone-ului, se ascunde un lanț neliniștitor, ce se întinde în jurul întregului glob. Jucătorii sunt introduși în culturile din Congo, în fabricile chinezești care, în baza contractelor de outsourcing, preiau producția pentru firmele tech globale, în Pakistan, unde deșeurile electrice cauzează mari probleme și în nebunia consumeristă din Occidentul aflat permanent în goană după noi gadgeturi. Jucătorul trebuie să conștientizeze complicitatea sa în cadrul acestui lanț, a cărui materializare o ține în mână chiar în acea clipă, jucând respectivul joc. „Mollindustria“ donează toate veniturile generate de “Phone Story” unor ONG-uri care fac eforturi pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale lucrătorilor și pentru a stopa daunele de mediu produse de producția de telefoane mobile.
 

TouchTone

Mike Boxleiter & Greg Wohlwend I 2015
 

La prima vedere, o aplicație puzzle pentru echipamente mobile, însă „TouchTone“ îl atrage rapid pe jucător într-un vârtej de spionaj și paranoia. În calitate de agent secret, jucătorul trebuie să descifreze puzzle-urile. Trebuie să verifice, dacă chaturile sau documentele conțin informații ce reprezintă un pericol pentru stat. Criteriile nu sunt transparente, iar mecanismele din spatele sistemelor de monitorizare omniprezente ale serviciilor secrete moderne devin rapid clare. Jucătorul este permanent confruntat cu întrebarea etică: cât de departe poate merge controlul pentru a asigura siguranța?

Inițial, jocul a fost dezvoltat într-un Game Jam, însă după dezvăluirile lui  Edward Snowde, dezvoltatorii Mike Boxleiter și Greg Wohlwend au fost motivați să dezvolte jocul mai departe în vederea lansării pe piață. Jocul atrage prin grafica sa simplă, abstractă în stilul anilor 90.

 

Orwell 

Osmotic Studios I 2016
 

Jocul video „Orwell: Keeping an Eye on You“ îl aruncă pe jucător într-o lume în care supravegherea este la ordinea zilei. În statul fictiv „Națiunea“, condus de un guvern autoritar denumit ”Partidul”, prin intermediul sistemului național de supraveghere „Orwell“, cetățenii sunt spionați de așa-numiți investigatori care filtrează și evaluează comunicarea unor persoane suspecte. Jocul are un twist special: investigatorii se găsesc în afara granițelor Națiunii, fiind spioni selectați din străinătate. Jucătorul intră în pielea unui investigator, care, după un atentat terorist, trebuie să analizeze datele unor persoane suspecte. Investigatorul nu deține niciodată informații complete despre evenimente, ci depinde de instrucțiunile și informațiile primite din partea advisorului său. Rapid se naște întrebarea, cine pe cine monitorizează. 
Jocul „Orwell“ a fost lansat pe piață în anul 2016 de studioul indie „Osmotic Studios“ din Hamburg. În 2018 a fost lansată cu succes partea a doua: „Orwell: Ignorance is Riguroase“.
 

Jocurile video cu povești despre migrație

Povestiri despre migrație

Papers, Please! 

Lucas Pope I 2013
 

În jocul video „Papers, please!“, jucătorul intră în rolul unui grănicer al statului autoritar Arstotzka. În punctul de frontieră Kolechia, oamenii așteaptă într-o coadă fără sfârșit să intre în țară. Grănicerii decid pe baza unui ghid, ce persoane pot trece frontiera și ce persoane sunt respinse. Trebuie să verifice dacă datele din documente se potrivesc, dacă oamenii mint sau dacă sunt potențiali teroriști ce pun statul în pericol. Dacă funcționarul se înșeală, poate primi sancțiuni. De exemplu rețineri din salariu, ceea ce ar însemna foamete și boală pentru familia sa. Pe parcursul jocului, regulile devin tot mai complicate, iar istoriile celor care doresc să intre în țară tot mai complexe. Oare bărbatul cu viza de muncă expirată este într-adevăr doar un cap de familie inofensiv? Iar femeia cu pașaportul invalid oare chiar dorește să își viziteze mama bolnavă? Din această poziție de putere a funcționarului, jucătorul este tras într-o parte și în alta între umanitate și frica pentru propria piele.
Jocul „Papers, Please!“ a fost dezvoltat de Lucas Pope de unul singur în anul 2013. Însuși autorul a fost surprins de succesul acestuia. În primul an, jocul a fost vândut în 500 000 de exemplare, fiind de asemenea nominalizat pentru mai multe premii și premiat.

1378(km) 

Jens M. Stober I 2010 (Nur Let's Play)
 

„1378 (km)“ face referire la lungimea frontierei dintre cele două Germanii în trecut. Jens M. Stober, student în cadrul Facultății de Stat pentru Design Karlsruhe a dezvoltat jocul ca o modificare a shooterului Half Life 2, pentru a facilita tinerilor un nou acces la istoria germană. Jocul a iscat o puternică controversă în peisajul media german.

În jocul „1378 (km)“, până la 16 jucători preiau rolul unui grănicer din Germania de Est sau al unei persoane care vrea să fugă din RDG. Soldatul are drept obiectiv împușcarea sau arestarea ”persoanelor care atentează la granița statului”. Refugiații pe de altă parte trebuie să depășească posturile de frontieră și să ajungă în RFG. Jucătorii care preiau rolul de grănicer pot câștiga jocul pe termen lung numai refuzând să execute ordinul de tragere.

În ciuda criticii inițiale virulente și a reproșului de a trata în manieră lipsită de sensibilitate un capitol atât de grav din istoria recentă a Germaniei, încă de la lansarea sa, jocul este foarte apreciat în comunitatea de gaming. A fost descărcat de peste 750.000 de ori și a fost apreciat de publicațiile Computerbild Spiele și Welt drept unul dintre cele mai bune jocuri germane din ultimii 25 de ani.
 

Escape From Woomera  

The Escape From Woomera Collective I 2004  (Nur Let's Play)
 

Jocul video “Escape From Woomera”, de asemenea o modificare a „Half-Life “, se ocupă de tratamentul aplicat refugiaților. Jucătorul intră în rolul refugiaților din lagărul pentru refugiați din Woomera, cunoscut pentru condițiile sale inumane și închis în anul 2003 după proteste și acuzații în ceea ce privește încălcarea drepturilor omului. Situațiile și caracterele au la bază modele reale.

După ce cererea lor de azil a fost respinsă, jucătorii pot încerca să scape din lagărul din Woomera. Ambele metode sunt extrem de dificile. Determinantă pentru succes este speranța care îi rămâne personajului. Atunci când o misiune, de ex. contrabanda de știri, este încheiată cu succes, nivelul speranței crește. Fără speranță, personajul își pierde capacitatea de acțiune și se vede expus într-o măsură tot mai mare unor probleme psihice, ce îl poate duce până la încercări de sinucidere și ulterior la deportare.

Prin jocul „Woomera“, dezvoltatorul a încercat pe de o parte să atragă atenția asupra condițiilor inumane existente în lagărele de refugiați, iar pe de altă parte să arate faptul că jocurile video, la fel ca și mijloacele media consacrate, au capacitatea de a trata astfel de chestiuni. La fel ca și „1378 (km)“, în anul 2004 jocul a născut un val de indignare în rândul opiniei publice, care acuza dezvoltatorul că bagatelizează tema într-un joc. În prezent, după 14 ani, conținuturile jocului „Escape From Woomera“ sunt mai relevante ca oricând.
 

Jocurile video ca observator al eficacității personale și al paraliziei

Jocuri de putere

Sunset

Auriea Harvey & Michaël Samyn, Tale of Tales I 2015


Jocul single player „Sunset“ tratează cu virtuozitate teme precum participarea, puterea de acțiune și diferențele de clasă. Într-o țară latino-americană nespecificată, jucătorii preiau rolul unei menajere care în fiecare săptămână, înainte de asfințit, face curățenie în apartamentul unui bărbat influent, în timp ce sub ferestre orașul este răscolit de revoluție.

În timp ce jucătorul face treaba de menajeră, găsește printre documentele proprietarului tot mai multe informații despre războiul civil și despre dictatorul care guvernează țara. Prin intermediul unor note de jurnal și notițe, cele două personaje principale, care nu se întâlnesc niciodată, furnizează informații și construiesc o relație ce poate influența jucătorul.

Orice decizie modifică jocul. Nu istoria, ci propriul rol jucat în cadrul ei, astfel încât menajera aparent marginalizată devine un personaj-cheie al rezistenței politice.
 

Democracy 3 

C.P. Harris I 2013
 

Cine are senzația că ar putea guverna propria țară mai bine decât o face guvernul actual ar trebui să încerce jocul „Democracy 3“. În acest joc de simulare, jucătorul este șeful statului și preia responsabilitatea pentru țara sa. Trebuie să navigheze între diferitele motivații, loialități și dorințe ale tuturor cetățenilor și să dezvolte o strategie de guvernare adecvată.

Jocul evidențiază interdependența tuturor actorilor societății și raza de acțiune a deciziilor politice. Politica comercială aleasă ar putea, de exemplu, să influențeze PIB-ul, ceea ce ar avea apoi un efect asupra ratei șomajului și mai departe asupra sărăciei și criminalității, care, la rândul lor, ar putea influența turismul și din nou PIB.

În cercurile de specialitate, „Democracy 3“ este apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune jocuri de simulare socială create vreodată.

 

The Westport Independent

Coffee Stain Studios I 2016


„The Westport Independent“ este un joc de simulare pentru echipamente terminale mobile, care tratează rolul jurnalismului.

În rolul redactorului-șef, jucătorul decide ce articole se publică și ce orientare are ziarul. Se poate alege între o atitudine critică la adresa guvernării, sprijinirea propagandei statului, o fițuică de scandal inofensivă, fără profunzime sau o îmbinare a acestor componente.

Elementul-cheie este faptul că ziarul apare într-un stat autoritar cu legi rigide care guvernează presa. Drept urmare, jucătorul trebuie să anticipeze ce conținut va putea trece de cenzură, pentru a evita restricțiile și a îndeplini în același timp standardul jurnalistic.
Câtă autocenzură este necesară și când devine un scop în sine? „The Westport Independent“ oferă o imagine clară a mecanismelor care influențează opinia publică.
 

Program-cadru:

GAME JAM - OPEN CALL

Dev.Play

Dev.Play este cea mai mare conferință pentru dezvoltatorii de jocuri în Europa de Est! Aproximativ 500 de persoane se vor întâlni la București, în această toamnă, la a treia ediție Dev.Play (4-5 octombrie 2018) pentru a profita de oportunitatea unică de a învăța de la dezvoltatorii de jocuri din toată lumea. Conferința de două zile va include prelegeri, ateliere de lucru, discuții, concursuri, o expoziție de jocuri indie din regiune și multe întâlniri B2B în timpul și în afara evenimentelor principale.
 

Dev.PlayDev.Play