Die Buddenbrooks
POVEȘTI DE FAMILIE

În vara anului 1900, Thomas Mann i-a trimis o copie a manuscrisului romanului Buddenbrooks editorului Samuel Fischer. Małgorzata Łukasiewicz examinează cu atenție această lucrare și o descifrează pentru a descoperi ideile lui Mann.
De Małgorzata Łukasiewicz
13 august 1900. Thomas Mann s-a dus la oficiul poștal cu un pachet greu, adresat editorului din Berlin, S. Fischer; a plătit o asigurare suplimentară, estimând valoarea pachetului la 1.000 de mărci germane. „Funcționarul de la fereastră a zâmbit”. Pachetul conținea un manuscris – singura copie! – a romanului Buddenbrooks, primul roman al lui Mann.
Numele Buddenbrooks – la plural, are o gravitate dinastică. Sugerează un lanț nesfârșit de generații, o continuitate fermă, menținută prin conexiuni atent alese, ritualuri private, legea moștenirii. Pentru a deveni protagonistul colectiv al poveștii, o familie trebuie să reziste cel puțin câteva generații, să crească și să se înmulțească, să producă un număr de personalități individuale. Viitoarele generații trebuie să rămână pe poziție – sau să se supună – provocărilor și tentațiilor care apar din abundență într-o lume modernă și în continuă schimbare.
Subtitlul este amenințător: Declinul unei familii. În primele propoziții ale romanului, avem părinți, soți și copii, generații care se adună una peste alta, linii ramificate de rude și legături de sânge. În fiecare joi, întreaga familie – toate rudele trăiesc într-un singur oraș – se adună pentru prânz. Uneori, cu ocazia unor evenimente speciale, vin și vechi prieteni ai familiei. Această ocazie tocmai s-a întâmplat – Buddenbrooks organizează o adunare în noua lor locuință de pe Mengstrasse. Prima parte descrie o după-amiază din viața ei – o viață îndestulată, bine ancorată în societatea locală, marcată de tradiții și perspective promițătoare. Aflăm, totodată, cine lipsește de la astfel de reuniuni de familie: fiul bătrânului Buddenbrook din prima căsătorie, care a căzut în dizgrația tatălui pentru că a îndrăznit să se căsătorească, împotriva voinței părintești, cu „această domnișoară Stüwing”, adică o tânără dintr-un strat social considerat mult prea jos. În același timp, asemenea unei bune uverturi, este menționată în treacăt și familia Ratenkamp, odinioară un nume mare și prosper, care în ultima vreme a decăzut într-un mod lamentabil.
FAMILIE ȘI AFACERE
Buddenbrooks sunt mai mult decât o familie – sunt și o companie. Dinastiile burgheze sunt legate prin dublul legăturii de sânge și prin afacere. Compania de comerț cu cereale a fost fondată în 1768 de Johann, tatăl „vechiului Buddenbrook”, bunicul consulului Jean, străbunicul senatorului Thomas și stră-străbunicul lui Hanno. Pe parcursul romanului, compania va sărbători centenarul. Fondatorul a lăsat o avertizare, dată fiului său și transmisă mai departe următoarelor generații: „Fiule, arată zel pentru afacerile de zi cu zi, dar numai pentru acelea care îți asigură o noapte liniștită.” Ceea ce servește la consolidarea familiei consolidează și compania. Ceea ce dăunează familiei afectează groaznic prestigiul companiei. Moartea înseamnă pierderea unei persoane dragi și necesitatea de a decide asupra unui testament, dispersând astfel capitalul. Zestrele dobândite și plătite ar trebui să fie egale, nunțile, botezurile, începerea unei noi colaborări și semnarea unor contracte pe termen lung, zilele de naștere și aniversările companiei, aceste evenimente de diferită natură, sunt la fel de importante pentru compania familială și sunt celebrate cu aceeași ceremonie. Este nevoie de binecuvântarea divină pentru succesul personal și norocul în afaceri.

Stânga: Casa Buddenbrooks din Lübeck. Dreapta: Vedere asupra pieței centrale din Lübeck, cu Biserica Sf. Maria. | © ETH-Bibliothek Zürich, Arhiva Thomas-Mann / stânga: Foto: Necunoscut / TMA_4305; dreapta: Foto: Johannes Oskar Schunke / TMA_1607.
JOACA CU RITMUL NARATIV
Povestea familiei creează, pentru fantezia narativă, o rețea pe care o multitudine de destine, tipologii individuale și accidente ale istoriei se pot desfășura cu ușurință. Deși acțiunea se desfășoară într-un spațiu delimitat dinainte, în interiorul acestor granițe restrânse sunt posibile combinații nelimitate. Mann variază în permanență aceste povești, alternând ritmul și registrul narativ. Uneori, lanțuri întregi de evenimente sunt rezumate în câteva fraze; alteori, unor întâmplări mărunte li se acordă o atenție minuțioasă. Când scrie cu viclenie și un ton șăgalnic despre lucruri mărețe, când tratează cele mai banale lucruri cu o seriozitate profundă. Unele întâmplări se desfășoară sub ochii noștri, altele le aflăm din scrisori ale protagoniștilor, din documente de familie sau din mențiuni fugare în dialoguri. Însemnări cronologice seci alternează cu scene în care tensiunea este construită cu grijă și atmosfera este conturată prin sute de detalii. Moartea bătrânei doamne Buddenbrook este consemnată ca un simplu fapt, în timp ce moartea consulesei Elisabeth (Bethsy) este descrisă pe parcursul a pagini întregi, dureroase. Fire narative sau personaje dispar din atenție, pentru a reapărea mai târziu. Povestirea își accelerează sau își pierde ritmul. Thomas Mann, care până atunci scrisese proză scurtă, a descoperit odată cu Buddenbrooks o altă formă de scriitură – amplă și extrem de receptivă. El descoperă timpul ca mediu de revelare a unei realități instabile. Pe măsura lecturii, devine vizibil cum contradicțiile sunt estompate, iar ceea ce la început părea coerent și închis se desparte în poli opuși, aflați în conflict.MODELE LUATE DIN VIAȚĂ ȘI LITERATURĂ
Manuscrisul original al Buddenbrooks, care fusese evaluat la poștă cu o taxă de o mie de mărci, nu s-a păstrat. În schimb, au supraviețuit notele care au fost făcute în timpul lucrului la roman. Thomas Mann a întocmit un dosar aproape complet despre economie, obiceiuri sau inovații tehnice. El a schițat pe bilete de hârtie personajele și biografiile acestora. În special, el a folosit din plin tradiția proprie a familiei, recurgând la documente, amintiri și relatări care i-au fost livrate la cererea sa specială.
După ce romanul a fost tipărit la Lübeck, au început să circule scrisori care încercau să identifice cine este cine în Buddenbrooks – printre cetățenii orașului, au descoperit prototipuri pentru avocatul Giesecke, consulul Döhlmann, partenerul Marcus, Hagenströms și Möllendorpfs. Oamenii reali s-au arătat indignați, cartea fiind considerată un roman à clef, un pamflet despre societatea din Lübeck. Doisprezece ani mai târziu, odată cu apariția cărții lui Wilhelm Alberts, prima dedicată exclusiv lui Thomas Mann, unchiul lui Friedrich – care avea motive să creadă că a reprezentat modelul pentru Christian Buddenbrook – a plasat un anunț publicitar în ziar, cerând ca autorul să fie condamnat pentru „caricaturizarea scandalosă a celor mai apropiate rude, expunându-le în mod scandalos greutățile vieților lor”. Apărându-se, de astfel, de acuzații în articolul „Bilse și cu mine”, Mann nu neagă nimic; nu susține că orice asemănare cu persoane reale ar fi doar o coincidență. Dimpotrivă, el afirmă – și aici formulează crezul său de autor – că niciun artist adevărat nu inventează lucruri din aer, ci se inspiră din modele literare sau direct din viața reală, pentru că adevărata creativitate nu constă în a visa personaje și comploturi, ci în a „infuza materia cu spirit”. Această temă – substanța comunicată de viață și literatură, prelucrată, trecută printr-un proces de reciclare și reanimată – va reveni, de mai multe ori în scrierile sale, și mai târziu în cercetările biografice și interpretările sale.
INSPIRAȚII MAJORE
La sfârșitul secolului al XIX-lea, familia înflorea. Clar, aceasta este modalitatea în care culturii burgheze îi place să se vadă pe sine. Exemplul principal al acestei variante a fost seria lui Zola despre Rougon-Macquarts, cu programul său naturalist. Într-un eseu despre Lübeck din 1926, în care vorbea despre sursele din spatele Buddenbrooks, Mann a respins orice asemănare cu Zola, atribuind o semnificație mai mare lucrării Renée Maupérin a fraților Goncourt – „mult superioară din punct de vedere artistic” – și subliniind influența romanelor lui Alexander Kielland și Jonas Lie. Cu toate acestea, printre cele mai importante surse de inspirație ale sale s-au aflat imagini dintr-o altă istorie familială – tetralogia lui Wagner, cu marea sa finalitate, Apocalipsa Zeilor.În cercetarea de specialitate, sursele de inspirație recunoscute sau respinse de autor au fost analizate și dezbătute pe larg. În 1995, Michael Maar a descoperit un „continent” nou pe această hartă și a demonstrat, prin analize detaliate, că una dintre sursele din care s-a inspirat din plin la redactarea Buddenbrooks au fost basmele lui Andersen.
Textul provine din cartea: „Jak być artystą. Na przykładzie Tomasza Manna” (Cum să fii artist, folosind exemplul lui Thomas Mann). A fost abreviat și editat.