TEATRU GERMAN CONTEMPORAN
Piese traduse în limba română | Daniel Call

Gärten des Grauens (Grădinile groazei) – 1997

Subintitulată „comedie de bulevard”, piesa surprinde, cu un umor brutal, procesul transformării unei relații de vecinătate binevoitoare într-un război nemilos.

Chimistul Sigi – genul savant distrat – și dinamica lui soție Sonni, proprietara unui boutique, își îndeplinesc visul de a-și cumpăra o proprietate departe de larma metropolei. Iar faptul că noua lor casă se află lângă aceea a lui Friedo, fratele lui Sigi, și a familiei acestuia, ar trebui să fie un avantaj, să fie garanția unei bune vecinătăți, sau măcar a uneia utile. Prin urmare, vor avea loc, încă de la început, vizite de împrietenire – nu atât între frați, cât între soțiile acestora.  Doar că prăpastia culturală și de mentalitate e mult prea mare. Friedo e meșteșugar iar Frieda, consoarta lui, e casnică și mamă a cinci copii. S-ar zice că faptul că Frieda tocmai a-nceput să frecventeze, la universitatea populară, un curs despre istoria celui de-al treilea Reich ar fi de natură să-i lărgească orizontul cultural și astfel să înlesnească o eventualăî comunicare cu cuplul de intelectuali sofisticați de la oraș, în special cu Sonni. Dar, atunci când Sigi vorbește doar despre chimia lui, Friedo, despre prize și instalații sanitare iar Frieda, indiferent de context, vine cu întâmplări din perioada nazistă, e clar că ceva nu se leagă.

Iar când cuplul local îi sufocă pe orășeni cu bunăvoința lor, tensiunile încep să se manifeste tot mai vădit și apoi să escaledeze. Neînțelegând nimic din gusturile noilor vecini, din minimalismul cu care aceștia își amenajează casa, Frieda și Friedo vor începe să la care în casă piese de mobilier din magazia lor de vechituri, să le decoreze casa cu mileuri și bibelouri și postere care o oripilează pe Sonni. Un timp, ei încearcă să menajeze (in)sensibilitatea lui Friedo & Frieda, dar la un moment dat nu mai rezistă. Pur și simplu explodează. Iar conflictul e inevitabil. Și se transformă-n război. Un război total, cum ar spune cineva care tocmai învață istoria celui de-al treilea Reich.

„De un real efect comic, frizând adbsurdul, așa cum îl cunoaștem de la Eugen Ionescu, de pildă, este ‚conversația‘ între cele două cupluri – o conversație care, cu toate eforturile depuse, refuză să se transforme-n comunicare. Ca-n orice comedie de bulevard – cu sau fără ghilimele – există situații extrem de ofertante și personaje cu un potențial comic considerabil. Pe scurt, Grădinile groazei prezintă toate ingredientele succesului de public.“ (Victor Scoradeț)
Distribuție: 2 femei, 2 bărbați, 1 câine (dog german)

Premiera absolută a avut loc în 1997, la Deutsches Schauspielhaus, Hamburg, piesa fiind montată ulterior și în câteva teatre din Franța și din alte țări.

Premiera românească a fost coprodusă de ARCUB și Teatrul Odeon și a avut premiera în 2011, la Odeon, în regia Marianei Cămărășanu și a Alexandrei Penciuc. O nouă montare a fost produsă în 2017, la Teatrul Victor Ion Popa Bârlad regia Octavian Jighirgiu.
Gallissas Theaterverlag und Mediaagentur GmbH
Potsdamer Str. 87
10785 Berlin
bweyers@gallissas.com

Drepturile asupra versiunii românești îi aparțin traducătorului Victor Scoradeț
vicmarsco@yahoo.de
Sonni, Sigi, Frieda şi Friedo după ce au mâncat.
 
FRIEDA Habar n-aveam că Hitler a gazat șase milioane de evrei.
FRIEDO Frieda s-a apucat de istorie.
FRIEDA Al dracului de mulţi.
SONNI Cafea?
FRIEDA La ora asta?
SONNI Mă gândeam şi eu că, după mâncare –
FRIEDA După care mâncare?
SONNI Mă rog, după tartine.
FRIEDA Tartine?
FRIEDO Marfă, ce de racorduri aţi schimbat aici.
SIGI N-a fost simplu.
FRIEDO Marfă, becurile astea frumoase.
FRIEDA Asta a fost mâncare?
FRIEDO Deosebirile sunt marfă de mari.
SIGI La fel ca-n chimie.
FRIEDO La fel ca-n electricitate.
FRIEDA Io am crezut că-s dăcât aperitivele.
FRIEDO Marfă, prizele astea frumoase.
SONNI Într-adevăr, e minunat să te învecinezi cu rudele.
SIGI Acum am să pufăi o pipuţă.
SONNI Vreau să spun, aşa, uşă-n uşă.
FRIEDA Dacă ştiam aşa, nu mai făceam io foame toată ziulica.
FRIEDO Fincă există electricitate pozitivă şi negativă, care se compune din sarcinile elementare. Încărcăturile negative şi pozitive exercită atracţie prin intermediul câmpului electric, încărcăturile identice se resping.
FRIEDA Pot să-mi fac neşte pâine cu unt?
FRIEDO Ăsta-i tot secretul.
SIGI Ştii, chimia studiază cu mijloace ştiinţifice compoziţia materiei gazoase, lichide şi solide, structura lor internă şi modificările la care sunt supuse, în plus şi legăturile între ele, asta înseamnă structura atomilor care alcătuiesc molecule.
SONNI Ştii, moda este un principiu universal de modelare a fenomenelor sociale şi care, printre altele, influenţează pe lângă îmbrăcăminte şi arta, comportamentul, podoabele şi amenajările interioare. Moda este o formă a gustului valabilă pe o perioadă limitată de timp, care pe de o parte individualizează, distanţează, diferenţiază, pe de alta uniformizează, colectivizează, asimilează. În societatea structurată pe clase, moda se arată numai în clasele superioare, în vreme ce în cele de jos, ea rămâne mai mult sau mai puţin aceeaşi în materie de vestimentaţie, limbă etc. etc.
FRIEDA Ştii, Adolf Hitler a fost al dracului de scârbos cu o logodnică a lui pe nume Eva Braun, cu care, înainte să-i tragă un glonţ în cap, s-a însurat mai întâi dar care cu toate astea nu a avut copii fincă nu mai era timp. El a dus un război care s-a numit al Doilea război mondial sau şi Războiul total şi în care au fost băgate al dracului de multe popoare ca America, Anglia şi Rusia, care s-au unit într-o alianţă, ceea ce e al dracului de aiurea fincă bolşevicii şi americanii nu puteau să se-nghită iar Stalin era un porc la fel de ordinar ca şi Hitler.
FRIEDO Beton de gol aici la voi.
SONNI Iubim enorm locul ăsta. Limpezimea spaţiului. Ambientul care respiră.
FRIEDO Nu zic nu... Doar că e beton de gol aici la voi.
FRIEDA Adolf Hitler era austriac, ceea ce e al dracului de ciudat, dacă te gândeşti că în rest nemţii nu prea-i înghiţeau pe străini.
SIGI Există 104 elemente chimice care au fiecare câte un număr, de la 1 la 104.
FRIEDA Hitler a fost şi la mititica, fincă a încercat să ajungă cancelar. Fără alegeri. P’ormă a scris romanu’ „Mein Kampf”, care la vremea aia a fost al dracului de citit, la fel ca Simmel sau ca Konsalik, azi.
SIGI Odată cu clownii au venit şi lacrimile.
FRIEDO Beton de frumoasă baia aia a voastră.
SONNI Nu-i tâmpit, Konsalik ăsta...
FRIEDO Cu closetul mare şi closetul mic... Closet de copii – unde nici n-aveţi copii, voi.
SONNI Ăla-i un bideu.
FRIEDO Da-da. Beton de franţuzesc, closetul vostru.
FRIEDA Trebuie să fi fost al dracului de pornit împotriva polacilor, Hitler.
FRIEDO Ce contează mai mult ca orice – fără marmură albă. Pe aici nu ne place marmura albă. Asta poate să ne scoată din sărite beton, pe aici, dacă vine unul şi se dă crocant cu marmură.
(...)  
FRIEDO În grădină mai trebuie să faceţi ceva. Fincă nouă aici nu ne place dăloc cu buruieni şi plante crescute sălbatic şi-aşa.
FRIEDA Şi party-ul de inaugurare? Ce-i cu party-ul de inaugurare?
SONNI Serbăm numai într-un cerc foarte restrâns –
FRIEDO Atunci o să v-aduc piticu’ de grădină.
FRIEDA Io o să cos un tablou pentru peretele ăla – e încă al dracului de gol.
FRIEDO Păi fincă nu-i gata, Frieda, încă nu-s toate mobilele aici.
FRIEDA Încă nu vă spun ce-o să fie-n tablou. Totul în culori al dracului de plăcute, maro şi verde şi d-astea.
FRIEDO Io mai am şi un poster beton de comic pentru closet.
FRIEDA Cadourile vin la party-ul de inaugurare.
FRIEDO Îl am din 83, s-a dat ca reclamă. Io am pus mâna pe câteva duzini, pentru prieteni şi neamuri şi-aşa.
FRIEDA Duminică veniţi la noi la masă. O să avem friptură de porc şi rulade de viţel şi al dracului de multe crochete şi cartofi pai. Şi ăştia vin de la franţuji şi totuşi sunt buni. Ca să băgaţi şi voi ceva la ghiozdan.
FRIEDO Aici să trăieşte mult mai vesel ca la oraş. Aici fiecare să ştie cu fiecare.
FRIEDA Şi aici precis că n-o să mai munceşti mult timp, Sonni, acum, că staţi aici. Aici precis c-o să faci copii.
SONNI Nu vrem copii, Sigi şi cu mine, pentru că eu vreau să-mi păstrez boutique-ul iar Sigi conduce laboratorul.

Daniel Call

Scriitorul, dramaturgul, regizorul și traducătorul Daniel Call (n. 1967 la Aachen) a studiat istorie, filozofie și teatrologie. A fost angajat ca autor și regizor al teatrelor din Aachen și Chemnitz. A scris peste 40 de piese de teatru și libretul operei Cuba libre, de Cong Su. În ciuda unei receptări critice adeseori rezervate, multe dintre piesele sale s-au bucurat de un remarcabil succes de public. A tradus, din engleză, piese ale unor dramaturgi precum Noel Coward, Israel Horovitz, Eric Woolfson, John Patrick Shanley. A făcut și filme, atât pentru televiziune cât și pentru marele ecran. Piesa lui pentru copii Frag nicht, Julchen (Nu întreba, Iulica), a fost distinsă în 2002 cu Premiul germano-olandez pentru teatru pentru copii.