TEATRU GERMAN CONTEMPORAN
Piese traduse în limba română | Tanjana Tsouvelis
Sigur, tinerii protagoniști ar putea să trăiască mult mai bine, asemenea multora din generația lor – care dă și titlul piesei – din comerțul online cu (ulei de) măsline. Și poate chiar și de pe urma cinematografului, dacă ar proiecta filme de consum. Dar personajele Tanjanei Tsouvelis cred în artă, ba nu: în ARTĂ! Și se tot îndrăgostesc. Și țin la oameni, chiar atunci când aceia sunt bătrâni și neputincioși. De fapt, ei sunt niște romanțioși... Printre ultimii?
Olive Generation a avut premiera absolută în 2003, la Freie Kammerspiele Magdeburg, în regia lui Christian Schlüter.
În România, piesa nu a fost încă reprezentată.
Taunusstraße 19
60329 Frankfurt am Main
Cahrlotte Brombach
brombach@verlagderautoren.de
Pentru drepturile asupra versiunii românești a piesei: Victor Scoradeț
vicmarsco@yahoo.de
NICK | E total îmbâcsită! Aseară a trebuit neapărat să plec. Aveam întâlnire cu tipul de la „Broadway”, şi ce se întâmplă aici, ei îmi lasă maşina de floricele să se îmbâcsească! De groază. |
STEVE | Îţi împrumută banii? |
NICK | Nu. Am nevoie de 20.000 de bilete până la sfârşitul lui ianuarie, atlfel nu pot să plătesc. |
STEVE | 20.000. Păi se poate. |
NICK | Nu cu un film ca ăsta! |
NICOLETTA | Da’ de ce joci rahatul ăsta? |
NICK | În acea primăvară, aveam douăzeci şi patru de ani, am întâlnit la mare într-un hotel o tânără fată. Astfel a început iubirea. |
STEVE | Schimbare de cadru. |
NICK | Komachiyo îşi aprinde o ţigară. |
STEVE | Akiko rămâne pe trepte. |
NICK | Marea, o suprafaţă limpede şi verde. |
STEVE | Uau. |
NICK | Planul lung, în care se arată piaţa în care Akiko şi fratele lui coboară din autobus... plouă... |
STEVE | Komachiyo nu a intrat încă în viaţa lui. |
NICK | Marfă. Şi toate astea fără nici un cuvânt, timp de zece minute nu se aude nici un cuvânt, numai ploaia, şi-n spatele caselor marea asta verde, aparatul nu face decât o singură mişcare lentă glisantă, pe fereastră afară, pe faţadă în jos, peste piaţă, zăboveşte scurt pe figura lui Akiko şi merge apoi mai departe printre case, până la mare! |
STEVE | Uau. |
NICK | Fără nici o schimbare de cadru! |
STEVE | Zgomotul portierei de la maşină, când vecina îi salută din cap! |
NICK | Marfă. Scara albastră! |
STEVE | Uau. |
NICOLETTA | Aşa ceva poţi să-ţi pui să vezi pe video. De ce nu dai şi tu „Last Crocodile”? |
NICK | Yusunuri Kuwubutu pe video?! Filmul ăsta are nevoie de un ecran de cel puţin 31,7 x 9! Cel puţin! „Last Crocodile”! N-o să mă las eu şantajat numai pentru că distribuitorul meu îmi plăteşte chiria! A-ncercat să-mi bage pe gât „Mr. Moskito”! „Crazy Hell”! „Darkness Never Ends number 3”! Dar de data asta m-am luptat, de data asta nu m-am lăsat, şi am să merg mai departe cu seria japoneză! Îşi toarnă un whisky. 20.000 de bilete, trebuie să vând 20.000 de bilete. Dacă ajung din nou să plătesc eu singur chiria, nu mai poate să mă şantajeze. 20.000 de bilete, trebuie să reuşesc. Până la sfârşitul lui ianuarie. Trebuie! Bea. Ce zăpuşeală! Trebuie să dăm căldura mai mică. |
[...] | |
NICK | De ce trebuie tu să te amesteci în toate? |
SOFIA | Fiindcă era înţepenit robineul, doar ai văzut şi tu! Şi în afară de asta, sunt mama ta! |
NICK | Chestia aia e ruginită de cel puţin cincizeci de ani, dacă l-ai dat peste cap acum, o să continue să curgă apa în timpul programării! |
SOFIA | Nu am dat absolut nimic peste cap, cunosc eu bine vechiul nostru robinet! |
NICK | S-ar putea să se spargă conductele! |
SOFIA | Dar eu cunosc bine vechiul nostru robinet! |
Se apleacă asupra computerului, Nick apasă pe-o tastă. Zac apare cu rola schimbată, trece în goană pe lângă ei. La scurt timp se aude ţăcănitul motoretei. | |
NICK | Te rog, mamă, nu-ţi mai tot băga degetele în ecran! |
SOFIA | Dar nu ţi-am făcut nimic, şi pe urmă eu am fost de la bun început împotriva acestei chestii sensibile! |
NICK | Bine, bine. Răsfoieşte în instrucţiunile de folosire. |
SOFIA | Cred că acum ar trebui să apeşi pe tasta asta. |
Nick o priveşte neîncrezător. | |
SOFIA | Aşa făcuse şi băiatul ăla cu ochelari, ăla era vânzătorul, nu-i aşa? |
NICK | Se poate. Da, s-ar putea să ajungem tot acolo, da, aşa scrie şi aici, okay. |
SOFIA | Bravo, băiatul meu, bravo. |
NICK | Aşa, şi acum mai băgăm HCS 21 virgulă doi, şi pe urmă aici, clic, şi acum aici, clic, şi acum... |
SOFIA | Exact. Exact aşa a făcut şi ăla. |
NICK | Clic! |
SOFIA | Da’ nu aici! Aici jos a apăsat el! |
Îl împinge pe Nick la o parte, apasă pe altă tastă. Pe ecran apare o grenadă de mână, cu fitilul aprins. | |
NICK | Ce-ai făcut! Unde ai apăsat, unde?! |
SOFIA | Nu mai ştiu, cred că aici, jos! |
NICK | Te rog eu, acum nu mai atinge nimic! |
SOFIA | Cum de nu trebuie să apăsăm acum pe săgeata asta, aici? Ooo... |
„IT’S NOT MY FAULT”... | |
SOFIA | Ajutor! Explodează bomba! |
NICK | Oh shit! |
„IT’S NOT MY FAULT”... | |
SOFIA | Fă-o să dispară! Fa-o să dispară! |
NICK | Te rog, mamă, asta nu-i decât o voce din Korea, acum linişteşte-te o dată! |
„IT’S NOT MY FAULT”... | |
SOFIA | Fă-o să dispară! |
NICK | Asta încerc şi eu să fac acum, termină o dată cu teatrul! |
SOFIA | Ţine-ţi fleanca, cretinul dracului, crezi că dacă stai ascuns acolo înăuntru poţi să ne tragi în piept! |
STEVE | Nu pune mâna! |
„IT’S NOT MY FAULT”... | |
SOFIA | Unde-i săgeata, unde e săgeata?! |
Bate cu toate degetele în tastatură. Nick încearcă s-o împiedice. | |
NICK | Nu! Lasă-mă pe mine acum! Termină! |
Se luptă pentru tastatură. | |
„IT’S NOT MY FAULT”... | |
SOFIA | Ajutor! |
NICK | Lasă-mă pe mine! |
Loveşte din greşeală ecranul, computerul se răstoarnă pe-o parte. Se aude ceva trosnind în carcasă. | |
„IT’S NOT MY...” | |
Apoi tăcere. | |
Ecranul e complet negru. Mort. Nu se mai mişcă nimic. | |
Tăcere. | |
Nick în spatele tejghelei, îşi toarnă un whisky uriaş. | |
Pauză. | |
NICK | Nici o vorbă, okay? |
Tanjana Tsouvelis
Născută în 1966 din părinți greci stabiliți în Germania, Tanjana Tsouvelis a studiat mai întâi filozofia la Hamburg și Berlin și apoi actoria la celebra facultate de profil „Ernst Busch” din Berlin. A lucrat ca regizoare și actriță independentă la teatre din Berlin, Hamburg, Londra, Atena ș. a. A studiat și dramaturgia la Universität der Künste, Berlin. Cu un prim documentar despre viața țiganilor în preajma gropilor de gunoi ale Atenei, Nea Zoi, a luat Premiul pentru cel mai bun film documentar grecesc la Festivalul Internațional de la Kalamata. Scrie povestiri, piese de teatru și a publicat și un prim roman. Piesa Olive Generation a fost invitată la Târgul de piese de la Berliner Theatertreffen 2000, unde s-a bucurat de un succes remarcabil.