Școala germană din Constanța

De Dr. Maria Muscan

În jurul anului 1900, comunitatea evanghelică din Constanța a decis să construiască o școală germană. Preotul de la acea vreme, Theodor Graf, împreună cu inginerul Hermann Schmid, membru al comisiei de urbanism a orașului Constanța, au trimis o scrisoare către „germanii buni creștini și cu iubire națională” din țară și din străinătate, solicitând donații pentru construirea școlii. Una dintre cele mai mari donații a venit de la fundația doamnei Sophie Luther, proprietara unei fabrici de bere din București (Traeger 1982:165).

Astfel, în 1901, în Constanța a fost construită cea mai mare și mai importantă școală pentru germanii din Dobrogea, care a fost folosită ca instituție de învățământ până la strămutarea acestora din 1940. Din 1901 până în jurul anilor 1916/1917, a existat o școală primară cu patru clase și o școală secundară cu o singură clasă.  Conducerea școlii era foarte liberală pentru acea vreme, deoarece permitea planul de învățământ de stat la materiile românești și pe cel al școlilor primare din Germania pentru materiile germane (Traeger 1982:165).
Predominau materiile germane, astfel încât școala avea caracterul unei școli germane. Anunțul public privind deschiderea școlii menționa, printre altele, că eleveii vor fi admiși într-un total de cinci clase de băieți și de fete, indiferent de confesiune și naționalitate, că limbile de predare obligatorie erau germana și româna (franceza era opțională) și că erau angajați în total șase profesori cu autorizație ministerială.

Orarul unei clase de fete într-o zi de luni, spre exemplu, cuprindea  șase ore de lecții simultane pe zi. Clasele I, a II-a și a III-a aveau limba română în prima oră, în timp ce clasele a IV-a și a V-a aveau religie. De la ora 9 dimineața era o lecție de germană pentru toate clasele, urmată de aritmetică pentru toate clasele, cu excepția primei, care avea lecții de română. Ultimele trei lecții erau de lucru manual, caligrafie sau franceză. Lecțiile de română erau foarte importante în clasa întâi, cel mai probabil pentru că majoritatea elevilor nu vorbeau limba română și trebuiau să o învețe.
Prin urmare, limba germană putea fi învățată în școli, învățarea limbii germane standard fiind o chestiune firească pentru coloniști, dar aceștia puteau folosi și dialectul șvăbesc. Germanii din Dobrogea își spuneau șvabi pentru că majoritatea lor proveneau din sudul Germaniei, unde se vorbea dialectul șvăbesc. Acest lucru a caracterizat atât dialectul cât și germana cultă, vorbite mai întâi în Basarabia și apoi în Dobrogea.  De asemenea, se spune că germanii care trăiau în cartiere învecinate cu tătari vorbeau tătărește.
Actualmente, în sediul fostei școli evanghelice germane din strada Sarmizegetusa, nr. 8 din Constanța, își au sediul filiala locală a Forumului Democrat al Germanilor din România și Asociația Germanilor Dobrogeni. Unele spații din clădire au fost închiriate și unor societăți private.

Surse:

• Fraymayer, Erhardt/ Kessler, Georg/ Stila, Nicolae. Monografia comunității germane și a așezământului instructiv/educativ al acesteia.2001. (unveröffentlicht)
• Muscan, Maria (2022). „Der Deutschunterricht in der Dobrudscha. Deutschlehrende und -lernende in Konstanza/Constanța und der Umgebung.” IN: (Hrsg./Ed. Stangl, Theresa und Wellner, Johann). Donauperlen. Beiträge zur deutschen Sprache und Kultur in Bessarabien, Dobrudscha und Schwarzmeerraum. Regensburg. Pp. 152-162. ISBN (pdf): 978-3-88246-465-8.
• Traeger, Paul. Die Deutschen in der Dobrudscha. Zugleich ein Beitrag zur Geschichte der deutschen Wanderungen in Osteuropa.Göppingen. 1982.