Interviuri cu femei din industria jocurilor Video
Interviu cu CEO Cornelia Geppert: „Este posibil să fiu prima femeie Game Designer din Germania.“
„GO GO GO Girls!”: Acesta este mesajul transmis pentru fetele care vor să se afirme în industria gamingului de către prima femeie game-designer din Germania. Cornelia Geppert este cofondatoare și șefa deparatamentului Game Design din cadrul companiei de jocuri video Jo-Mei (înființată în 2009).
Și-a început cariera ca artistă de benzi desenate pentru cea mai mare firmă germană-Mosaik, obținând ulterior (în 2003) o bursă în domeniul Game Design și devenind astfel prima studentă de la Games Academy Berlin. Faima ei pe plan internațional s-a răspândit o dată cu lansarea jocului Sea of Solitude (2019), joc video realizat în colaborare cu Electronic Arts, respectiv Quantic Dream și care a fost extrem de apreciat de publicul țintă, datorită modului în care abordează profunzimea emoțiilor umane. Scenariul și design-ul jocului au fost realizate de Geppert, motiv pentru care a fost invitată de cei de la TED să țină un discurs legat de mesajul jocului, TED Talk care a ajuns să aibă 2,3 milioane de vizualizări.
Geppert demonstrează că succesul în carieră nu este condiționat de gen, ci de talent, muncă și încredere în sine.
Stimată doamnă Geppert, ne puteți spune puțin despre dumneavoastră?
Cu plăcere! Numele meu este Cornelia Geppert, dar majoritatea oamenilor îmi spun pur și simplu Connie. Sunt un copil născut pe coasta Mării Baltice și am crescut într-o familie de pescari. Bunicul meu și tatăl meu erau pescari. Asta înseamnă că am fost destul de norocoasă să am plaje, bărci, pescăruși și mare chiar la ușă în fiecare zi în timpul copilăriei și tinereții mele.
La 17 ani m-am mutat la Berlin pentru a lucra ca artistă de benzi desenate pentru cea mai mare firmă germană de benzi desenate, Mosaik. În vremurile RDG, acesta avea un tiraj lunar de peste 1 milion, chiar și astăzi numărul actual de tiraje depășește Spiderman sau alte benzi desenate mari din Germania. Poate că ați mai auzit-o deja, însă a fost și este în continuare cea mai mare onoare că mi s-a permis să-mi încep cariera în acest fel!
Pentru că sunt o persoană atât de ocupată, dar îmi place să încerc și lucruri noi, am trecut la industria animației câțiva ani mai târziu, unde am conceput storyboard-uri și personaje. Apoi un prieten care știa că sunt o mare fană al jocurilor video încă din copilărie, mi-a spus despre un nou tip de școală care oferea cursuri de design de jocuri și mi-a sugerat să aplic pentru o bursă acolo. Zis și făcut! Am fost de fapt prima femeie din acea școală și aveam 22 de ani la acea vreme. Din moment ce această școală care pregătea designeri de jocuri a fost prima din Germania și posibil chiar din Europa, s-ar putea să fiu prima femeie Game Designer din Germania.
După aceea, nu a trecut prea mult timp până am vrut să-mi înființez propria companie, deoarece aveam atât de multe idei de jocuri. În 2009, la 28 de ani am înființat studioul numit Jo-Mei, împreună cu cel mai bun prieten al meu. Am dezvoltat multe jocuri mai mici, mai mari pentru clienți și editori, pentru a obține o rezervă financiară bună. În 2016 am reușit în sfârșit să începem cel mai mare proiect personal de joc de până acum, Sea of Solitude. Acesta a fost reeditat în 2019 și 2021. Acest proiect a reușit să ne facă cunoscuți la nivel mondial și noi am reușit să ne impunem pe deplin în lumea internațională a jocurilor. Nu numai că am fost norocoși să lucrăm cu giganții Electronic Arts și mai târziu cu Quantic Dream; dar presa internațională a relatat multe despre "Sea of Solitude" și chiar am fost invitată să țin un TED Talk despre joc.
Acum lucrăm de ceva vreme la noul nostru proiect și abia aștept să vă spun mai multe despre el!
De ce ați ales industria jocurilor?
De când eram copil sunt o mare fană al jocurilor. Îmi amintesc la scurt timp după ce a căzut Zidul (am crescut în RDG), tatăl meu a cumpărat pentru sora mea și pentru mine o consolă Atari, o consolă Nintendo și mai târziu un computer pentru fiecare dintre noi. Aveam 8 sau 9 ani când am jucat primul meu joc pe consola Atari: Prinde peștele!
Acesta a fost începutul pentru marea mea dragoste pentru jocuri. În timp ce lucram ca artistă de benzi desenate pentru Mosaik, a apărut jocul video Shenmue, care practic reconstruia un întreg oraș din Japonia anilor 80 și personajul trebuia să cutreiere străzile pentru a-l găsi pe ucigașul tatălui său mort. Acest joc m-a uluit complet la acea vreme și am început să visez să dezvolt și eu singură jocuri. Din păcate, pe atunci era asemănător cu dorința de a fi astronaut sau Ninja (două exemple cu adevărat ciudate, dar sper că înțelegi ce vreau să spun! Părea absolut imposibil. Nici nu știam cum să procedez.
La începutul carierei, ați avut mentori sau femei din industrie care v-au inspirat?
În industria benzilor desenate, unde mi-am început eu cariera când aveam 17 ani, a existat un superstar german absolut pe nume Lona Rietschel. Ea a proiectat personajele din benzile desenate Mosaik și a gestionat eficient echipa. O femeie cu putere absolută și inspirație.
În industria jocurilor nu am avut mentori mult timp, până pe la 30 de ani, când am auzit de Amy Hennig. Ea este director de jocuri video, este una dintre cele mai remarcabile, creative și de succes personalități din industria globală a jocurilor, indiferent de sex.
Trebuie să adaug încă ceva aici. Îmi este greu să dau un răspuns adecvat atunci când sunt întrebată în interviuri dacă am modele feminine. Pentru mine și pentru mulți alți oameni creativi, sexul nu contează când vine vorba de modele. Pentru mine inspirația și proiecția sunt absolut neutre de gen.
Din pandemie suntem o companie care lucrează remote. În 2021, din cauza pandemiei, am renunțat la spațiul nostru de studio și în scurt timp ne-am dat seama că lucrul remote este un lux absolut și, în același timp, ne face mai eficienți. Anul acesta, de exemplu, am putut să locuiesc în altă țară timp de câteva luni și să ne organizez în continuare munca de zi cu zi ca de obicei. Să fiu sinceră asta era de neconceput pentru mine înainte de pandemie. Lucrezi fără să fii nevoit să conduci la serviciu și la birou dimineața? Nici nu mi-a trecut prin cap acest gând! Încă se simte ca un lux să lucrezi de la distanță, chiar dacă acum cunosc atât de multe studiouri de jocuri care o făceau chiar înainte de pandemie.
Deci, ziua mea de lucru arată astfel: mă trezesc dimineața, îmi pun cafeaua, îmi verific e-mailul, arunc un prietenos „Bună dimineața!” în chat-ul nostru de lucru și apoi ziua de lucru începe oficial puțin mai târziu cu întâlnirea noastră zilnică, prin chat sau apel video. Este un amestec de conversații generale despre cele mai recente jocuri pe care le jucăm sau alte chestii private. Apoi începe întâlnirea de lucru și ne informăm reciproc despre munca curentă, ce am făcut și ce vom face. Sunt planificate întâlniri viitoare și sunt discutate subiecte relevante.
Practic, împărțim evoluția jocului în diferite faze. La început, eu și partenerul meu de afaceri Boris ne întâlnim frecvent și petrecem mult timp pentru a gândi primele concepte pentru un nou joc! Desigur, acest lucru este foarte interesant și facem asta adesea în locuri frumoase de vacanță. Așa că ne întindem leneși pe plaja mediteraneeană și ne gândim la idei noi. Cred că această fază este cea mai uimitoare, deși și alte faze ale dezvoltării jocului sunt grozave! Aceste întâlniri creative au ca rezultat documente tangibile și primele mele desene conceptuale, din care distingem întregul joc și detaliile acestuia. Cu ele începem pre-producția jocului. Jocul este asamblat foarte grosier, astfel încât să îl putem juca și să ne facem o primă idee despre scopul și senzația jocului. În acest timp, ținem întâlniri regulate, discutăm idei cu angajații, atribuim sarcini, estimăm volumul de muncă, ne arătăm reciproc munca și primim feedback.
Conduc majoritatea aspectelor creative, cum ar fi arta, scrierea, level design și așa mai departe. Pentru mine este important să îi ajut pe angajații care doresc să se implice în alte domenii decât sarcinile lor de bază. Angajații noștri se simt adesea foarte bine atunci când pot contribui cu ceva pozitiv la în tot procesul!
Cea mai dificilă parte este să evaluez care dintre contribuțiile și ideile personalului sau ale editorilor ne ajută și care nu. Eu sunt așa-numita Vision Keeper. Aceasta înseamnă că am ideea de bază pentru joc și un ochi pentru imaginea de ansamblu a proiectului. Trebuie să am grijă să nu pierd sau să nu încețoșez acea viziune pe parcursul producției. Tot timpul este acest job o provocare, deoarece toată lumea are o părere despre proiect și uneori mă pot influența în direcția greșită.
Sinceră să fiu, „slujba” mea este doar un vis pentru mine. Chiar și astăzi mă gândesc aproape în fiecare zi: WOW, pot fi de fapt creativă în fiecare zi, pot să-mi transform propriile idei nebunești în jocuri video cu drepturi depline și chiar să fiu plătită pentru asta. Am fost cumva infinit de norocoasă să pot trăi acest lux în fiecare zi!
Oh, îmi plac aproape toate tipurile de jocuri. Platformele prea agitate nu sunt pentru mine. Dar, de exemplu, joc foarte mult în perioada asta Voice of Cards, care este aproape ca un amestec de jocuri D&D și cărți și bătălii într-o lume fantastică. De asemenea, în prezent joc Ace Attorney Chronicles, unde un tânăr avocat are cazuri misterioase de rezolvat. Jocul meu preferat este "Elden Ring"! M-am scufundat deja peste 300 de ore în el. Un luptător cutreieră o lume imensă și măcelește tot ce îi apare în față: monștri și dragoni uriași. Ceea ce am observat este că îmi place foarte mult Japonia, fără a o forța în mod conștient.
Toate jocurile mele preferate de-a lungul anilor au fost în mare parte din Japonia. Se întâmplă să fie și toate menționate mai sus.
Oh, pentru a numi un joc care nu este japonez, mi-a plăcut foarte mult Stray! Abia a ieșit pe piață. Te joci cu o pisică într-o lume post-apocaliptică. Atât de bine făcut din punct de vedere grafic, este pur și simplu uimitor.
Încă ceva, tocmai am cumpărat noul joc "Monkey Island". Această serie mi-a stârnit dragostea pentru jocurile video încă de când eram copil, iar designerul a fost din nou responsabil de cel mai recent joc. Sunt încântată!
V-ați putea identifica cu vreun personaj feminin, dacă da cu cine?
Hmm, în "Wolfenstein: The New Colossus" personajul care îi susține pe toți este soția pe nume Anya. Are 37 de ani și m-a impresionat la acea vreme pentru că avea vârsta mea și o personalitate destul de asemănătoare. A fost portretizată foarte natural și potrivit vârstei ei. În general, îmi place foarte mult când protagoniștii din joc sunt mai aproape de vârsta mea. Mi-ar plăcea să avem mai mult asta în jocuri!
V-ați simțit vreodată discriminată în această industrie?
O singură dată, de către șeful unui studio de jocuri german. Nu îl cunoșteam pe atunci, dar eu eram deja o figură cunoscută în industrie și șefa propriului meu studio. Odată când călătoream de la o petrecere din industrie la alta, îmi luasem un taxi, iar el nu, așa că l-am invitat să vină cu mine. El a acceptat. Apoi, în taxi, a fost incredibil de arogant și s-a comportat ca și cum aș fi o ființă umilă pentru că eram o femeie tânără. Ajunși la destinație, a ieșit fără un cuvânt și a dispărut. Să vă reamintesc, era taxiul meu și l-am invitat să vină cu mine, voiam să-l ajut. Slavă Domnului că acest om este mai degrabă o excepție în Germania. Ulterior am auzit multe lucruri negative despre el de la alți membri ai industriei.
În rest, pentru mine era în mare parte un avantaj să fiu femeie și asta pentru că pe vremea aceea era destul de neobișnuit ca femeile să lucreze în industria de jocuri. Tot de aceea am fost preferențiată la interviuri, ori la convenții sau altele asemenea.
Ce v-ar plăcea să lasați în urmă unei noi generații de femei din gaming? Aveți un mesaj pentru fetele care doresc să înceapă o carieră în industria Gaming?
Aștept cu nerăbdare jocurile voastre și sper că în curând vor exista multe alte companii de jocuri video de succes la nivel internațional, conduse de femei! GO GO GO Girls!